Vrei să culegi trufe?

Trufele erau considerate de către cunoscători un mit în România anilor ’90, iar majoritatea oamenilor nici nu auziseră de fenomenalele ciuperci atât de prețuite în marile bucătării ale lumii. Pe urmă, încet, încet, acest diamant  al pământului a fost vânat și la noi de cei inițiați în tainele pădurii.

Pentru că trebuie să fii inițiat pentru a ști ce câini sunt cei mai eficienți în cautarea trufelor, cum pot fi ei dresați, unde și când să cauți trufe, ce specii de trufe sunt cele mai valoroase și în ce perioadă a anului se dezvoltă ele la un nivel optim pentru recoltare. Vorbim, așadar, de știința recoltării trufelor. Iar aceste cunoștiințe sunt sintetizate în cea mai practică lucrare scrisă vreodată în România: “Ghidul culegatorului de trufe”.

Este suficient să parcurgi cele 200 de pagini ale “Ghiduluui culegatorului de trufe” și să reții cele mai importante detalii din zecile de fotografii color pentru a porni cu șanse maxime în meseria de trufar. Preţul cărţii este de numai 70 de lei şi se poate livra prin poştă cu plata ramburs.

Iată ce poți afla din carte:

Cuprins carte:

Ce sunt trufele

Istoria trufelor

Trufa o delicatesă ce nu este la îndemâna oricui

Tipologia trufelor

Recoltarea şi valorificarea trufelor hobby sau afacere?

Ambalarea şi conservarea trufelor

Echipamentul trufarului

Instrumente de recoltat trufe

Dăunătorii trufelor

Beneficiile trufelor pentru sănătate şi importanţa lor alimentară

Sunt culturile trufiere afaceri profitabile?

Braconierii de trufe, cei mai de temuţi duşmani ai trufelor

Sistematica şi morfologia trufelor

Înmulţirea trufelor

Cum trebuie căutate trufele

Păduri în care se pot găsi trufe

Specii de arbori la care se pot găsi trufe

Plante ierboase care trăiesc in acelaşi loc cu trufele

Umiditatea solului factor determinant în ciclul de viaţă al trufei

pH-ul solului şi trufele

Importanţa humusului pentru trufe

Valorificarea trufelor

Soluri forestiere agreate de trufe

Macroelementele şi microelementele din sol care ajută  să apară trufele

Rase de câini folosite la recoltarea trufelor

Dresajul câinilor de trufe

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Porcanul (Sarcadon imbricatus)

Porcanul mai este cunoscut și sub numele de buretele uliului!  Este o ciupercă comestibilă, în anul 1996 a fost aleasă ciuperca anului în Germania, este o ciupercă protejată în multe state europene fiind inclusă pe lista roșie a ciupercilor protejate.

Sursa:MushroomExpert.com

Habitat: Arealul de dezvoltare al acestei ciuperci cuprinde trei continente: Europa, Asia și America.Preferă arboretele de rășinoase arborii preferați fiind în ordine molidul, bradul și speciile de pini. Mai rar se poate întâlni și in arborete de rășinoase în amestec cu arborete de foioase de esență tare.Sezonul de recoltare al acestei ciuperci este din august pînă în octombrie-noiembrie.Crește solitar sau în grupuri.

Descriere

Pălăria: are dimensiuni cuprinse între 5 și 25 de cm, grosimea este de 2-6 cm, Culoarea pălăriei este brună spre cenușiu și este acoperită cu solzi imbricați(de unde și denumirea ciupercii), culoarea acestor solzi fiind violetă sau chiar negricioasă, așezați în cercuri concentrice.Pălăria în tinerețe convexă, bombată iar odată cu maturizarea ei devine plată. În partea inferioară a pălăriei în loc de lamele apar țepi foarte deși fragili de 0,5-1cm lungime,  decurenți de picior de culoare gri-albicioasă apoi devine brună.

Piciorul: este scurt și gros având înălțimea de 4-8 cm, diametrul piciorului între 2-4 cm. Piciorul este dens, tare , neted, cilindric. În tinerețe este plin în interior iar la bătrânețe acesta devine gol în interior.Culoarea acestuia este asemănătoare cu a pălăriei uneori mai deschisă.

Carnea: este alb murdară la inceput apoi devine cenușie brună, cu mențiunea că nu își schimbă culoarea după secționare și feliere.Are un miros plăcut și aromat, gustul amărui. Se consumă numai ciupercile tinere. Ciupercile bătrâne au gust amărui însă dacă sunt opărite amăreala dispare.

Porcanul se poate folosi in supe, ciorbe, sosuri. Se pretează și la zacuscă iar daca este uscat se poate folosi ca condiment

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Pălăria şarpelui (Macrolepiota procera) o ciupercă fină de calitate cu gust delicios

Pălăria şarpelui mai este cunoscută sub următoarele denumiri: parasol, buretele şerpesc, piciorul căprioarei. Face parte din familia Agaricaceae genul Lepiota. Arealul de dezvoltare al acestei ciuperci se situează în toată Europa, Asia şi America de nord. Face parte din ciupercile comestibile din flora spontană şi este socotită de ciupercari ca o ciupercă fină, de calitate şi foarte gustoasă.

palaraia sarp

Habitat:Pălăria şarpelui poate fi găsită atât în păduri de răşinoase cât şi de foioase dar şi în păduri mixte. Preferă pădurile rare cu consistenţa 0,5-0,7, de obicei creşte pe expoziţiile sudice, solurile preferate sunt cele nisipoase sau cu mult pietriş, nu îi plac solurile cu multă umiditate. Deseori creşte la liziera pădurilor, de multe ori chiar şi în iarbă, creşte în grupuri destul de mari. Arborii preferaţi de ciupercă sunt fagul carpenul, arţarul, familia stejarilor iar dintre răşinoase preferă speciile de pin. Apar de obicei în luna iunie şi pot fi găsite până toamna târziu. Arealul de dezvoltare al pălăriei şarpelui este de la câmpie şi până la munte.

Pălăria: este de culoare brună deschis sau chiar brună închis este netedă spre centru, acoperită cu solzi bruni dispuşi concentric. Exemplarele tinere sunt de cele mai multe ori de culoare albă. Inițial  pălăria este ovală, apoi convexă dar se aplatizează rapid prezentând un mamelon central. Diametrul pălăriei este impresionant acesta este cuprins între 10-35 cm. Mirosul caracteristic al pălăriei este identic cu cel al siropului de arţar. Cuticula acoperită cu solzi de culoare ciocolatie, mai rari pe margine şi ceva mai deşi pe centru.

Lamelele: sunt cărnoase, de culoare albă cenuşie sau gălbuie, îndepărtate de picior. Odată ce ciuperca se maturizează culoarea lamelelor se schimbă ea devenind maro cu nuanţe roşcate. Lamelele sunt dese, înghesuite, neregulate, sporii elipsoidali.

Piciorul: are înălţimea cuprinsă între  10-35 cm, este cilindric şi gol pe dinăuntru. Culoarea acestuia este cenuşie în partea superioară şi maronie spre baza piciorului. La bază piciorul este bulbos, în partea superioară are un inel tare de culoare alb-gălbuie, acesta este destul de fragil. Piciorul în general este drept şi suplu.

Carnea: este de culoare albă-rozalie, această culoare se menţine şi atunci când ciuperca este tăiată şi secţionată. Are un gust plăcut dulceag cu gust de alună şi un miros foarte atractiv. De la ciuperca matură se comsumă numai pălăria iar la ciupercile tinere se poate consuma şi piciorul acesteia. Carnea este moale şi pufoasă, piciorul ciupercii este în schimb tare şi fibros.

Din punct de vedere culinar pălăria şarpelui este o ciupercă foarte apreciată având un gust delicios. Întrucât este o ciupercă cu dimensiuni apreciabile aceasta se poate pregăti foarte bine la grătar sau chiar pane la grătar. Pălăria şarpelui poate să fie pusă la uscat prin aceasta ea nu îşi pierde din calităţile sale nutritive.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Sezonul trufei albe (Tuber magnatum Picco) se apropie

Seceta prelungită din ultimul timp ne dă mari emoții, oare vor apărea trufele albe la timp? După ce un an de zile ne-am pregătit pentru acest eveniment deosebit, acum ca de altfel în toți anii trecuți ne punem speranță în bunăvoința naturii de a crea condiții optime pentru apariția trufei.

Recoltarea trufelor albe se face complet diferit faţă de cele negre.

În timp ce recoltarea trufelor negre cu câini bine dresaţi se face destul de uşor, mai ales atunci când câinele şi aportează trufa, recoltarea trufelor albe se face mult mai

–          trufa albă de Italia (Tuber magnatum Pico), este o trufă foarte sensibilă, mult mai sfărâmicioasă decât trufele negre, scoaterea ei din pământ trebuind să se facă cu foarte multă atenţie şi precauţie pentru a se scoate întreagă, fapt ce face ca valoarea trufei să fie mult mai mare decât, dacă trufa este scoasă în bucăţi.

–          în momentul în care câinele identifică locaţia trufei şi începe să scormonească cu lăbuţele trebuie imediat oprit pentru ca acesta să nu deprecieze trufa. În continuare totul depinde de priceperea şi iscusinţa trufarului de a folosi cele mai optime metode de scoatere a trufei.

–          având în vedere că trufa albă se găseşte la o adâncime mult mai mare în sol decât trufa neagră, trebuie cu foarte mare atenţie să săpăm cu vanghina la o distanţă cât mai mare de locaţia ei, să tăiem cu vanghina toate rădăcinile din jurul trufei, acţionând cu vanghina întotdeauna spre exterior şi de jos în sus, pentru a nu depune presiune asupra trufei.

–          pe cât este posibil este indicat să se folosească la maximum mâinile şi degetele acolo unde nu sunt rădăcini pentru a scoate trufa

–          După ce trufa este scoasă la fel ca şi la trufele negre. gropiţa trebuie astupată cu pământ şi frunze în aşa fel încât să nici nu se observe locul de unde a fost scoasă.

Dacă doriţi să recoltaţi trufe albe sau negre achiziţionaţi-vă cu încredere ,,Ghidul culegătorului de trufe’’ în care puteţi găsi toate informaţiile necesare pentru a deveni un bun culegător de trufe. Cartea este scrisă de un trufar cu multă experienţă în acest domeniu.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cum știu să își protejeze Italienii habitatul, mediul și ecosistemul trufelor

Un culegător de trufe a cules trufe cu unealta din imagine și s-a ales cu o amendă de 1667 euro. Motivul pentru care a fost sancționat a fost acela că a folosit un instrument de recoltat care nu este prevăzut în lege conform LR 24/2005.

Italia este ţara unde cultura şi recoltarea trufei are o veche tradiţie. Aici cultivarea, recoltarea, comerţul cu trufe sunt reglementate prin legi şpeciale care au rolul de a proteja mediul şi habitatul trufei.

Recoltarea trufelor în Italia se face pe baza unui calendar, în care sunt stabilite perioadele de recoltare a fiecărei specii de trufe în parte .
Fiecare regiune a Italiei are un calendar propriu în care se specidfică chiar şi între ce ore ale zilei se pot recolta trufe. Recoltarea trufei pe timp de noapte constituie infracţiune. Recoltarea trufelor se face numai cu instrumente autorizate special. Astfel singura unealtă autorizată este vangheti care practic este un fel de cazma ce are o lăţime maximă de 6 cm.

Situaţiile în care un culegător de trufe înfăptuieşte o contravenţie sau o infracţiune sunt: colectarea de trufe fără ajutorul unui câine dresat special, colectarea cu doi sau mai mulţi câini, folosirea de unelte nepermise, neastuparea gropilor cu pământ şi frunze (acolo unde a săpat câinele), prezentarea la cules fără card, culegerea de trufe în perioade nepermise, colectarea de trufe imature.

 

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Leacuri considerate magice în Evul Mediu

Legendarul Paracelsus precum şi mulţi alţi savanţi ai Evului Mediu, au remarcat şi au adus la cunoştiinţa oamenilor, efectele benefice ale anumitor leacuri considerate magice în acea perioadă astfel:



– în gripă şi guturai se ia de trei ori pe zi câte o linguriţă de smirnă care s-a diluat în
prealabil într-o cană cu apă. Acest preparat este un antimicrobian eficace, scăzând
febra, stările gripale şi durerile de cap. Tratamentul durează două săptămâni.

– contra negilor se ia un măr căzut pe pământ, se rupe în două şi se freacă negii de
de trei ori împrejur, după care ne rugăm la Dumnezeu în gând să ne ajute la vindecare. Apoi acest măr se pune înapoi de unde l-am luat şi se lasă să putrezească. Dacă între timp cineva ia acest măr şi îl mănâncă atunci negii se mută la el.

– ca remediu împotriva emoţiilor puternice se pune mâna dreaptă apăsată pe stomac
pănă numărăm în gând, până la 5. Apoi se expiră, numărând invers de la 5 la 1, acest exerciţiu se repetă de 9 ori.

– crizele de astm se combat foarte uşor cu o infuzie de cimbru, se beau 2-3 pahare
cu infuzie de cimbru care se prepară în felul următor:o linguriţă de plantă opărită la o cană de apă

– împotriva urciorului, în timpul cât bate clopotul la biserică pentru înmormântare
şi în timpul în care se înmormântează mortul, tu trebuie să repeţi de trei ori în gând următoare frază: ,, Cum merge mortul la groapă, aşa să se îngroape şi
urciorul meu.

– pentru pietrele la rinichi este recomandat ca de două ori pe zi să se ia cîte o
linguriţă de tinctură de tămâie diluată într-un pahar cu apă. Acest tratament durează de regulă două săptămâni dar se poate repeta dacă este cazul.

– în amigdalită, faringită, traheită un remediu excepţional este să se facă gargară
cu două linguriţe de tinctură de răşină dizolvate în puţină apă de izvor. Are un
efect antimicrobian şi stumulent imunitar rapid.

– contra mirosului urât al corpului într-o noapte cu lună plină, îmbăiază-te în lapte
de vacă proaspăt, apoi dă-l la porci.Se repetă de trei ori procedeul şi vei scăpa
definitiv de necaz.

– contra gutei taie-ţi unghiile de la mîini şi de la picioare, precum şi o şuviţă de păr.
Înveleşte-le toate într-o hârtie, du-te înainte de răsăritul soarelui în grădină, îngroapă hârtia la rădăcina unui pom neroditor şi spune,, Copacule, blestemat să mori, la fel să se usuce şi boala mea’’.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ginkgo biloba supranumit și arborele vieții, în ce afecțiuni este recomandat

Ginkgo Biloba, cunoscut drept copacul lui Dumnezeu sau Arborele vieții, este singurul care a supraviețuit atunci cand americanii au aruncat bomba atomică asupra oraşului japonez Hiroshima, în 6 august 1945.



Arborele este originar din China, este un arbore de primă mărime cu inălţimi cuprinse intre 40-50 de metri şi un diametru de 2-3 m. Este socotit ca fiind una dintre primele specii apărute pe pămant, în urmă cu aperoximativ 300 de milioane de ani.

Aceşti arbori ating varste de 3.000-4.000 de ani. Sunt arbori care rezistă la condiţii climatice nefavorabile, fiind extraordinar de rezistenţi.

Cea mai mare plantaţie de arbori de Ginkgo se găseşte in localitatea Sunter din Carolina de Nord. Tulpina este dreaptă, cu coaja cenuşiu-negricioasă. Lugerii sunt lungi, mugurii alterni, scurt conici, de 6-10 mm lungime.

Frunzele caduce, cu limbul lăţit de 5-8 cm lungime, baza cuneată, au culoarea verde deschis iar toamna işi schimbă culoarea in galben intens.

Florile sunt unisexuat-dioice, cele femele pedunculate, cele mascule in amenţi cilindrici. Fructele sunt globuloase de mărimea unei cireşe, lucioase, cărnoase, de culoare gălbuie- argintie. Toate părţile plantei respectiv scoarţa, mugurii, florile, fructele au proprietăţi medicinale extraordinare.

In ţara noastră această specie este intalnită destul de rar ca specie ornamentală sau in parcuri dendrologice. Se estimează că ar exista in jur de 250-400 de exemplare.

Preparatele din ginkgo biloba sunt utile in următoarele afecţiuni:

  • previn trombozele la nivel cerebral şi coronarian
  • tratează congestiile pulmonare, bolile renale şi hepatice precum şi astmul bronşic
  • previn accidentele vasculare cerebrale
  • are influenţe benefice asupra arterosclerozei şi a colesterolului ridicat
  • inbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare
  • ameliorează boala Alzheimer
  • adjuvant in ischemia cardiacă, arterită obliterantă, irigarea cu sange a ochiului, vitiligo
  • previne apariţia varicelor, ulcerelor varicoase şi a flebitelor
  • măreşte potenţa sexuală, intăreşte pereţii venelor şi menţine elasticitatea vaselor de sange
  • are efecte benefice asupra bolii Raimaud, ameţelilor, migrenelor, depresiilor psihice, cefaleei, insomniei, asteniei fizice şi psihice
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Mic ghid de plante indicate în tratarea bolilor de ochi

Toată lumea doreşte să aibă ochi sănătoşi. Prevenirea unor boli, reducerea procesului de slăbire a vederii, protejarea ochilor, se poate face şi cunoscând care sunt plantele care au efecte benefice.

– pulberea din fructe uscate de soc, este indicată pentru înbunătăţirea vederii nocturne. Pentru aceasta se folosesc 3-4 linguriţe de pulbere din fructe de soc pe stomacul gol, în cure care durează 2-3 săptămâni. Vitaminele şi mineralele pe care le conţin fructele de soc au efecte benefice asupra ochilor.

– usturoiul este o plantă cu un conţinut ridicat de sulf, rolul acestuia fiind acela de a
produce substanţa cunoscută sub numele de glutemină. Pentru ochi glutemina este un important antioxidant. Usturoiul menţine un echilibru al funcţiilor chimice din jurul ochilor. Se consumă crud sau presărat deasupra unor preparate alimentare.

– morcovii au o influenţă pozitivă asupra vederii, fiind bogaţi în vitaminele A şi E. se consumă cruzi sau ca salată. Rezultate bune dă şi sucul de morcovi.

– alunele de pădure, prin conţinutul ridicat de vitamina C şi de acizi graşi Omega -3 contribuie la menţinerea unui colesterol scăzut şi stabilizează membranele celulare.

– uleiul de ricin este recomandat în tratarea ochilor înroşiţi. Se pun 3-4 picături de ricin în ochi, seara şi dimineaţa, roşeaţa din ochi dispare complet în 5-6 zile.

– mărarul este o plantă care face adevărate minuni în bolile de ochi astfel: fumigaţia cu mărar este deosebit de eficientă în conjunctivite şi pentru a dezumfla pleoapele. Eficienţă identică o au şi aburii de mărar. Seminţele de mărar se zdrobesc se pune o lingură de seminţe peste care se toarnă apă clocotită. Apoi vă aplecaţi vă acoperiţi pe cap cu un prosop şi staţi deasupra aburilor timp de 10-15 minute.

– spanacul prin conţinutul ridicat de caroten, luteină şi zexantină ajută la formarea
unui strat suplimentar de protecţie împotriva razelor solare în interiorul ochiului.

– florile de gălbenele sunt indicate în tratarea ulciorului la ochi.Se face o infuzie din 4 linguri de flori de gălbenele peste care se toarnă apă clocotită, se lasă să se răcească, se strecoară, se beau 2 căni pe zi timp de două săptămâni.

– soia fiind un aliment cu un conţinut bogat în acizi graşi esenţiali, vitamina E şi agenţi antiinflamatori are un rol important în sănătatea oculară.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cea mai mare trufă neagră franceză (Tuber melanosporum) găsită în anul 2020

Culegătorul de trufe norocos, se numește Alain Peloux, trufa găsită de el cântărea 1.026g. Alain povestește cum a observat această trufă timp de două luni, dar nu a cules-o deoarece nu era coaptă. Când a observat că muștele trufelor (Suilla gigantea) îi dau târcoale a înțeles că trufa este coaptă și a decis să o recolteze. A decis s-o prezinte la festivalul regional din Sorges.

În fiecare an în localitatea Sorges din Franța se organizează  ,,Festivalul trufei negre franceze Tuber melanosporum). , Scopul acestui festival este acela de a pune în valoare și de a face cunoscută în întreaga lume specialitatea regională a acestei trufe..

Acest festival are loc întotdeauna în ultima duminică a lunii ianuarie. Anul acesta acest festival a ajuns la  a -32-a  ediție. La acest festival participă anual din întreaga lume mii și mii de invitați. Marii bucătări și gastronomi francezi pregătesc meniuri cu trufe care de care mai sofisticate. Au loc adevărate demonstrații de gătit și concursuri cu aceste preparate, iar la sfârșitul festivalului se ține un mare banchet.

Sursa :https://www.francebleu.fr/infos/insolite/le-plus-gros-diamant-noir-de-la-fete-de-la-truffe-de-sorges-pese-1-026-grammes-1580045437

Posted in Uncategorized | Leave a comment

10 plante indicate în bolile cardiovasculare

Pentru hipertensiune arterială, tensiune oscilantă, hipotensiune arterială cel mai eficient şi mai sigur medicament natural, este cel obţinut prin asocierea următoarelor 10 plante: rozmarin, sunătoare, ţelină, păducel, traista ciobanului, talpa gâştii, coacăzul negru, ruşcuţa de primăvară, saschiul și urzica moartă.



Curele cu aceste plante durează două luni, apoi se face o pauză de două săptămâni, după care se revine din nou. Licoarea obţinută din aceste plante este foarte eficientă în reglarea tensiunii arteriale, este în acelaşi timp şi un tonic cardiac şi vascular.

Iată câteva date referitoare la locul unde cresc acestea, cum se fac recoltarea lor şi în ce perioadă, unde se depozitează.

1.Rozmarinul creşte în partea de sud şi de vest a ţării. Iubeşte solurile bogate în calcar. Este şi o apreciată plantă meliferă. Mlădiţele proaspete se recoltează vara din iunie până în august, se uscă la umbră şi se păstrează în încăperi bine aerisite.

2.Sunătoarea este răspândită în regiunile de deal şi munte, în tăieturile din păduri, pe marginea drumurilor. Se recoltează tulpina cu flori şi frunze, fără partea lemnoasă din iunie până în august. Uscarea se face la umbră în bucheţele legate cu sfoară

3.Ţelina este cultivată în grădinile de legume de pe lângă casele oamenilor. Se recoltează atât frunzele cât şi rădăcina. Frunzele se pun la uscat la umbră sau se pot congela. Rădăcina se păstreză în pivniţe la loc rece.

4. Păducelul creşte la marginea pădurilor, în păşunile împădurite. De la păducel se folosesc. rădăcina, coaja, frunzele, florile, fructele. Florile se recoltează din aprilie până în mai, frunzele din aprilie până în august, fructele din septembrie până în octombrie. Este probabil planta cea mai studiată din lume şi cu efecte terapeutice multiple.

5. Traista ciobanului este răspândită în locurile cultivate şi necultivate de la câmpie şi deal. Planta se taie de la bază, cu rozeta de frunze cu tot din luna aprilie până în luna mai.Uscarea se face la umbră în straturi subţiri.

6. Talpa gâştii creşte în zona de câmpie şi deal, în locuri necultivate, pe lângă garduri.
Se recoltează vârfurile tulpinii şi ramurile laterale din iunie până în august. Se uscă la umbră în locuri aerisite.

7. Coacăzul negru este o plantă care se cultivă în grădini. De la el se folosesc frunzele şi fructele.Frunzele se usucă la umbră şi se depozitează în locuri bine aerisite.

8. Ruşcuţa de primăvară vegetează bine pe coastele abrupte, însorite, în păşuni şi fâneţe. Planta se recoltează întreagă în timpul înfloririi la 5 cm deasupra solului dinaprilie până în mai.Uscarea se face în poduri acoperite cu tablă.

9. Saschiul este întâlnit în pădurile de stejar şi fag în locuri umbroase din vestul ţării. Se recoltează partea aeriană tot timpul anului, se uscă la umbră, în straturi subţiri, în locuri bine aerate
.
10. Urzica moartă albă creşte în toată ţara, în locuri umbrite. Florile se recoltează din aprilie până în septembrie, se uscă la soare.

Posted in Uncategorized | Leave a comment