Perioada optimă de recoltare a trufelor din țara noastră

Trufa de vara (Tuber aestivum Vitt.), se recoltează din iunie până în ianuarie, uneori se mai găseşte şi în luna februarie dar de obicei la altidudini de peste 750 m

Trufa neagră de iarnă (Tuber brumale Vitt) se recoltează din octombrie până în februarie.

Trufa albă de Piemont (Tuber magnatum Pico) se recoltează din octombrie până în decembrie.

Trufa cu spori mari (Tuber maccrosporum Vitt) se recoltează din septembrie până în decembrie.

Trufa mesenterică (Tuber mesentericumVitt) se recoltează din septembrie până în decembrie

Trufa albă porcească (Choiromyces meandriformis) se recoltează din septembrie până în decembrie

Trufa scobită (Tuber excavatum Vitt) se recoltează din luna mai până în ianuarie.

Trufa albicioasă ( Tuber borchi) se recoltează din luna ianuarie până în luna mai

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Perioada optimă de recoltare a ciupercilor comestibile din țara noastră

Ciupercile comestibile din flora spontană a României se pot recolta în următoarele perioade:

Crăița (Amanita caesarea) iunie – septembrie

Oița (Russula virescens) iunie – septembrie

Puiul pădurii (Laetiporus sulphureus) mai – ianuarie

Zbârciogul galben (Morchella esculenta) aprilie – iunie

Creasta cocoșului (Ramaria botrytis) iulie – noiembrie

Gălbior (Cantharellus cibarius) iunie – septembrie

Ghebele ( Armilaria mellea) septembrie – ianuarie

Hribul cenușiu (Boletus edulis) iunie – noiembrie

Ciuperca albă de gunoi (Agaricus campestris) aprilie –octombrie

Trâmbița piticului (Cratarellus cornucopioides) iulie – noiembrie

Hribul arămiu (Boletus aereus) iunie-octombrie

Pleurotus (Pleurotus ostreatus) noiembrie – februarie

Buretele de prun ( Entoloma clypeatum) aprilie – iunie

Rîșcovul ( Lactarius deliciosus) iulie – octombrie

Buretele de rouă ( Marasmius oreades) iunie – octombrie)

Hribul de pin ( Boletus pinophilus) mai – noiembrie

Cucul ( Amanita rubescens) iunie – noiembrie

Hribul murg (Boletus badius) iunie – noiembrie

Pălăria șarpelui ( Macrolepiota procera iunie – noiembrie

Iuțarul ( Lactarius piperatus) iunie – octombrie

Gheba fără inel (Armilaria tabescens) iunie – noiembrie

Ureche lui Iuda ( Auricularia auricula – judae) tot anul

Buretele iepuresc ( Polyporus umbelatus) iunie – noiembrie

Bășica porcului ( Calvatia gigantea) iunie – noiembrie)

Buretele vânăt ( Cortinarius violaceus) iulie – octombrie

Păstrăvul de nuc ( Polyporus sguamosus) aprilie – mai și septembrie –octombrie

Șampinionul alb gălbui ( Agaricus albolutescens) aprilie – octombrie

Hribul regal (Boletus regius) iunie – octombrie

Hribul de plop (Boletus (Leccinum aurantiacum) iunie – noiembrie

Buretele călugăresc ( Leccinum scabrum) iunie – octombrie

Limba boului ( Fistulina hepatica) iunie – octombrie

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Perioada optimă de recoltare a plantelor medicinale din flora spontană a României

Pentru ca plantele medicinale să îşi păstreze calităţile terapeutice pentru care sunt recomandate, este imperios necesar să cunoaştem perioada optimă in care acestea trebuie recoltate. Redăm mai jos pe luni, care sunt acestea, când se recoltează şi care părţi din planta trebuie recoltate.

Foto: ciuboțica cucului



LUNA MARTIE: se recoltează rădăcinile: de tătăneasă, cerenţel, nalbă mare, pochivnic, brusture şi florile de podbal.

LUNA APRILIE: se recoltează rădăcinile de pochivnic, cerenţel, pir medicinal,brusture, ciuboţica cucului, rizomii de stânjenel, frunzele de păducel, plămânărică, podbal, florile de castan, porumbar, urzică moartă albă,ciuboţica cucului.

LUNA MAI: se recoltează rădăcinile de: cerenţel, ciuboţica cucului, brusture,tătăneasă, pir medicinal, iarba de volbură, vinariţă, trei fraţi pătaţi, traista ciobanului, rostopasca, pochivnic, păpădie, cimbrişor de camp, florile de muşeţel, porumbar, trifoi alb, ciuboţica cucului, urzică moartă albă, soc, păducel, coaja de salcie, frunze de castan, podbal, păducel, nuc, mesteacăn, coacăz.

LUNA IUNIE: se recoltează frunzele de castan, coacăz, dud, frag, frasin, mur, păducel, păpădie, podbal, zmeur, iarba de cimbrişor de câmp, răchitan, rostopască, sunătoare, sovârv, talpa gâştei, traista ciobanului, trei fraşi pătaţi, troscot, ţintaură, unguraş, vinariţă, florile de : arnică, albăstrele, coada şoricelului, muşeţel, soc, sulfină, tei, coaja de salcie, codiţe de cireş şi vişin.

LUNA IULIE: se recoltează frunze de castan, dud, coacăz, frasin, frag, mur, nuc, păducel, păpădie, podbal, zmeur, iarbă de cimbrişor, coada calului, pelin, răchitan, roidniţă, sunătoare, sovârv, talpa gâştei, troscot, turiţă, ţintaură, unguraş, flori de arnică, albăstrele, gălbenele, lumânărică, sulfină, tei, urzică moartă albă.

LUNA AUGUST: se recoltează rădăcini de ghinţură albastră, frunze de castan, afin, dud, mur, nuc, păpădie, plămânărică, urzică, zmeur, iarbă de coada calului, coada racului, pelin, sunătoare, sovârv, talpa gâştei, turiţă mare, unguraş, flori de coada şoricelului, lumânărică, conuri de hamei, fructe de măceş, mătase de porumb.

LUNA SEPTEMBRIE: rădăcini de cicoare, cerenţel, frunze de afin, păducel, frag, plămânărică, flori de coada şoricelului, gălbenele, lumânărică, iarbă de coada calului, coada racului, pelin, păpădie, cimbrişor de câmp, teci de fasole, conuri hamei.

LUNA OCTOMBRIE: se recoltează rădăcini de brusture, cerenţel, cicoare, nalbă, fructe de ienupăr, măceş, păducel, porumbar, soc, teci de fasole, mătase de porumb.

LUNA NOIEMBRIE: rădăcini de brusture, nalbă mare, pir medicinal, fructe de ienupăr, porumbar,

LUNA DECEMBRIE: fructe de ienupăr

TOT TIMPUL ANULUI: iederă lăstari, saschiu iarbă.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Perioada optimă de recoltare a fructelor de pădure

Fructele de pădure sunt bogate în vitamine (B1, B2, B6, B9, C, D, E, K, PP). Conţin cantităţi însemnate de uleiuri eterice care dau gustul fructelor de pădure, substanţe tanante, enzime, proteine, glucide, săruri minerale, pigmenţi coloranţi. Fructele de pădure se recoltează numai atunci când sunt coapte, altfel substanţele minerale, vitaminele, zaharurile îşi pierd din proprietăţile lor terapeutice şi alimentare.

Coacazele negre

Iată detailat mai jos. perioada optimă de recoltare a fructelor de pădure existente în ţara noastră :

–          ZMEURA (Rubus idaeus) se recoltează în iulie- septembrie

–          VIŞINELE DE PĂDURE (Prunus cerasus) se recoltează în luna iunie-iulie

–          SOCUL NEGRU (Sambucus nigra) se recoltează în iulie-august

–          PORUMBELE (Prunus spinosa) se recoltează în septembrie-octombrie

–          PĂDUCELELE (Crataegus monogyna) se recoltează în septembrie-octombrie

–          MURELE (Rubus idaeus) se recoltează în august-octombrie

–          MĂLINE AMERICANE (Prunus serotina) se recoltează în august-septembrie

–          MĂCEŞELE (Rosa canina) se recoltează în august-octombrie

–          FRĂGUŢELE (Frugaria vesca)  se recoltează în iunie-iulie

–          COARNELE (Cornul mas) se recoltează în august-septembrie

–          COACĂZELE NEGRE (Ribes nigrum) se recoltează în iunie-iulie

–          CIREŞE AMARE (Prunus avium) se recoltează în iunie-iulie

–          CIREŞE NEGRE (Ribes nigrum) se recoltează în iunie –iulie

–          CĂTINA ALBĂ (Hippophae opulus) se recoltează în august-septembrie

–          CASTANE COMESTIBILE (Castanea sativa) se recoltează în septembrie-octombrie

–          ALUNELE (CORYLUS AVELLANA) se recoltează în septembrie-octombrie

–          AFINELE NEGRE (Vaccinium myrtillus) se recoltează în iulie-octombrie)

Anual în ţara noastră se recoltează peste 6.000 tone de fructe de pădure, 85%din această cantitate este livrată la export. Piaţa externă solicită fructe de pădure ecologice din ţara noastră deoarece acestea sunt în mare parte produse ,, BIO’’. Fructele de pădure aduc anual venituri de peste 4 milioane de euro Regiei Naţionale a Pădurilor, principalul achizitor al acestor fructe.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cei mai ciudati copaci din lume

In lumea noastră, in lumea animală şi vegetală există multe lucruri ce n-au putut fi niciodată elucidate, dintre acestea amintim câteva:


Foto . palmier AWARA


– Oraşul Wellington găzduieşte o specie de măr ale cărui frunze nu cad niciodată. El rodeşte tot timpul anului.

– In nordul Argentinei vegetează “copacul beat” ; Se numeşte aşa deoarece crengile lui sunt atât de încurcate incât nimeni nu se poate urca in el.

In satul lunca, din Baia de Criş un gorun a fost vândut in anul 1933, acesta avea o lungime de 5m, 2 m in diametru şi căntărea 13.560 kg.

– In Japonia creşte o specie autohtonă de nuc, ale cărui frunze au formă de inimă.

– In Amazonia cresc aşa- numiţii “arbori umblători”, copaci ale cărui ramuri, ajung la pământ, se transformă in rădăcini, dezvoltându-se alţi arbori. Când arborele matur putrezeşte, ceilalţi arbori rămân independenţi.

– Un excepţional monument al naturii se află in comuna Scheiu unde un carpen şi un jugastru s-au infrăţit crecând inlănţuiţi, fiecare dintre ei păstrându-şi caracteristicele genetice ale speciei.

– In America de sud, palmierul Awara are trunchiul acoperit cu spini otrăvitori. Vechii indieni pedepseau criminalii, silindu-i să se caţere până in vârful palmierului. Se ştie insă că nici un criminal nu a scăpat cu viaţă.

– In pădurea Vorona din judeţul Botoşani un exemplar de gorun, care are o inălţime de 35 m , o circumferinţă de 1,5 m, vârsta de 450-500 de ani, este cunoscut in zonă sub denumirea de gorunul lui Cuza, legenda spune că la umbra lui, a poposit domnitorul Cuza.

– In deşertul Kara-Kum, creşte un copac fără frunze , denumit de localnici ,,saksaul ’’. Acesta este o adaptare la condiţiile de mediu, in scopul protejării apei necesare vegetaţiei acestuia.

– Cele mai mari fructe de arbori existente pe pământ, sunt cele ale unui palmier din insulele Seychelle. Fructul acestuia poate atinge greutatea de 40 kg.

– In China trăieşte un copac ce a atins vârsta de peste 1000 de ani. Copacul are o inălţime de 35 de metri, localnicii l-au denumit ,, copacul cu păr de femeie ’’ datorită crengilor sale foarte subţiri.

– Eucaliptul arbore specific australian, poate atinge inălţimi de peste 165 de metri, creşterea lui anuală este de 3,5 m.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

În păduri a apărut leurda, o plantă miracol pentru sănătate, bună pentru tratarea bolilor de ficat, pentru hipertensiune arterială și pentru multe alte afecțiuni.

Odată cu topirea zăpezii în păduri a apărut leurda, o plantă care curăţă stomacul, ficatul, vasele sanguine. Leurda este cunoscută şi sub numele de “detergentul” corpului uman. Leurda creşte atât în pădurile de foioase cât şi în cele de răşinoase, preferă solurile umede şi bogate în humus.

Leurda (Allium ursinum) are un miros asemănător usturoiului, de aceea mai este cunoscuta şi sub denumirea de usturoiul de pădure.

Conţine săruri minerale, vitamine şi proteine. De la leurdă, importanţă medicinală au frunzele. Din frunze de leurdă se recomandă să se facă: tinctură, decoct, infuzie, ulei de leurdă, vin de leurdă, suc de leurdă, cataplasme, comprese, ceai, salată.

Înainte de a începe un tratament cu leurdă este recomandat să fie consultat un medic sau un terapeut specializat în fitoterapie. Nu este indicata femeilor gravide care alăptează pentru motivul simplu că se schimbă gustul laptelui matern, în gust de usturoi, gust care este dat de o substanţă numită surfură de alil.

Sucul de leurdă

Se face primăvara din frunze crude şi proaspete recoltate înainte de înflorirea plantei. Sucul se obţine din 50 g frunze peste care se toarnă două căni cu apă.

Se lasă la macerat 8 ore, sucul astfel obţinut se strecoară şi se stoarce foarte bine. Se bea numai dimineaţa pe stomacul gol, timp de trei săptămâni.

Are efecte benefice asupra paraziţilor intestinali, asupra sistemului digestiv, vindecă toate afecţiunile intestinale. Sucul de leurdă prin substanţele pe care le conţine, are efecte antitoxice puternice, prin aceea că contracarează efectele dăunătoare ale nicotinei şi ale gudroanelor din ţigări.

Este un excellent mijloc de protecţie, atât pentru fumătorii activi cât şi pentru cei pasivi. Consumul a două pahare de suc de leurdă pe zi, unul dimineaţa şi unul seara, timp de două săptămâni , a făcut ca o mulţime de oameni să se poată lăsa de fumat. Rănile care se vindecă greu , unse cu suc de leurdă se închid foarte repede.

Tinctura de leurdă


Într-un borcan,se pun 100 g de frunze proaspete deleurdă tocată fin, peste care se pun 350 g alcool alimentar de 45 – 50 grade, şi se închide ermetic, timp de 10 zile. Apoi preparatul astfel obţinut se strecoară şi se pune în sticluţe mai mici închise la culoare.

Tratamentul durează 1 sau două luni şi constă în aceea că trebuie băut zilnic de patru ori douî linguriţî din această tinctură. Este indicată în ateroscleroză, hipertensiune arterială, boli de rinichi, de ficat,flebită şi tromboflebită, prevenirea infarctului, cardiopatie ischemică.

Vinul de leurdă


Se recoltează 200 g leurdă proaspătă care se pune la fiert în câteva clocote, într-un litru de vin alb. Se adaugă după gust miere polifloră de albine, se bea zilnic de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar de vin, timp de trei săptămâni.

Se adaugă după gust miere polifloră de albine, se bea zilnic de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar de vin, timp de trei săptămâni. Vinul de leurdă este indicat pentru persoanele vârsnice care au probleme cu secreţiile pulmonare şi greutăţi în respiraţie. Mai este indicat în tuberculoza pulmonară şi hidropizie, boli specifice persoanelor vârsnice

Uleiul de leurdă


200 g leurdă trecută prin maşina de tocat, se pune într-un litru de ulei de măsline extravirgin şi se lasă să se macereze la soare timp de 12 zile.

Preparatul obţinut se filtrează, se pune în sticluţe închise la culoare şi care se pot închide etanş şi se păstrează la frigider la temperatura de 6-8 grade. Se iau două linguriţe de ulei de leurdă de trei ori pe zi înainte de masă. Este indicat în tratarea colesterolului mărit, aterosclerozei, artritei obliterante, cardiopatie ischemică, viermi intestinali.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Buretele călugăresc (Leccinum scabrum)

Cunoscută în popor și sub denumirea de pitarcă aspră sau mitarcă grasă este o ciupercă comestibilă asemănătoare cu hribii însă nu chiar așa gustoasă ca aceștia. Până în anul 1821 această ciupercă era cunoscută sub denumirea de Boletus scaber dar în acel an botanistul englez Samuel Frederick Gray (1766-1828) a creat numele generic nou Leccinum, adăugând specia descrisă la acest gen.

Habitat: Crește în păduri de foioase, arborele preferat al acestei ciuperci este mesteacănul. Poate crește solitar sau în grupuri mici. Apar după ploile din luna mai – iunie  și se pot găsi până în luna octombrie mai rar noiembrie. Se face pe toate tipurile de sol din pădure nefiind o ciupercă pretențioasă ea crescând și pe cele mai sărace soluri. Totuși preferă solurile cu multă umiditate, crește pe orice expoziție.

Descriere: Pălăria în tinerețe este semisferică dar odată cu maturizarea ea devine plată.Are un diametru de 6-14 cm este de culoare galbenă – maronie, uneori poate fi chiar negricioasă. Cuticula este cenușie și lipicioasă în urma ploilor.

Piciorul are înălțimea de 8 – 14cm, o lățime de 1,5 – 4 cm, îngroșat la bază, de culoare albicioasă sau cenușie acoperit cu solzi aspri brun roșiatici uneori chiar și negri.

Carnea este de culoare albăcompactă și tare în tinerețe odată cu maturizarea și âmbătrânirea carnea devine moale. Gustul și mirosul este plăcut de ciuperci.

Posted in Uncategorized | Leave a comment