Păducelul supranumit și arbustul inimii, agreat de foarte multe specii de trufe

Păducelul este unul dintre arbuștii cei mai preferați ai trufelor. La păducel se pot găsi:trufa neagră de vară, trufa neagră de iarnă, trufa albă de Italia, trufa albicioasă, trufa cu spori mari, trufa porcească, trufa mesenterică. Păducelul este agreat ca plantă gazdă din următoarele motive:

  • crește pe soluri bogate în humus
  • preferă solurile calcaroase, argiloase, în general soluri ușoare
  • este o specie de lumină și se instalează în în pădurile cu expoziție sudică

Sursa foto: wictionary org

Păducelul face parte din familia Rosaceae şi cuprinde peste 220 de specii, la noi în ţară cresc cinci specii, în general este întâlnit la lizierele pădurilor, în vecinătatea livezilor şi în păşunile împădurite de la regiunile de câmpie până la cele montane. Păducelul mai este cunoscut şi sub numele de gherghinar. Este un arbust ce atinge înălţimea de 6-9 m, are o tulpină strâmbă, creşte de multe ori sub formă de tufă, ritidomul apare relativ repede, este solzos şi are culoarea cenuşie-brună

Este cunoscut încă din cele mai vechi timpuri. Romanii credeau că ramurile de păducel puse alături de sugari îi fereau pe aceştia de boli. De asemenea se spune că însuşi coroana de pe capul lui Iisus Christos era confecţionată din rămurele de păducel. Fecioara Maria după ce a spălat scutecele pruncului Isus,  le-a pus la uscat pe o tufă de păducel, care a început de atunci să înflorească, în fiecare primăvară, cu flori albe şi cu miros plăcut. În Grecia antică era considerat un simbol al speranţei, fericirii şi iubi

Preferă solurile bogate în humus, soluri uşoare dar merge bine şi pe soluri calcaroase. Este un arbust care preferă lumina, de aceea este întâlnit de obicei pe coaste însorite. A fost plantat şi ca gard viu, deoarece spinii lui înţepau tare, iar oamenii şi animalele se fereau de acesta. Lemnul de păducel este foarte dens şi tare. Păducelul este rezistent la secetă şi ger, este socotit şi ca un arbust decorativ, recomandat de florile sale care apar primăvara devreme.

Păducelul sau planta inimii este recomandată în tratarea a peste 55 de afecţiuni. Este recomandat în tahicardie, extrasistole, miocardită, tensiune oscilantă. Păducelul scade tensiunea arterială, măreşte circulaţia sângelui la nivelul creierului. Este recomandat în angină pectorală, ateroscleroză, aritmii, nevroze, atacuri de panică. Păducelul este socotit a fi pomul dracului, deoarece din crengile sale ar fi fost făcută cununa lui Cristos. Cine îi consuma fructele n-avea voie să intre şapte ani în biserică.

De la păducel se folosesc rădăcinile, coaja, frunzele, florile, rămurelele, practic toate părţile plantei, deoarece acestea conţin acizi organici şi uleiuri volatile. Se poate administra sub formă de infuzie, tinctură, decoct, vin, cataplasme reci, pulbere, sirop. Frunzele, florile şi fructele conţin acizi triterpenici, substanţe flavonice, pectine, vitamine, acid cafeic, colină, derivaţi purinici, acid tartaric, acid citric.

Coaja păducelului conţine alcaloizi cu proprietăţi anticancerigene şi diuretice. Păducelele conţin vitaminele B, şi C. Păducelul pentru numeroasele proprietăţi terapeutice pe care le are mai este cunoscut şi ca arbustul vieţii sau al tinereţii veşnice. Este un excelent remediu împotriva bătăturilor, folosindu-se pentru aceasta comprese cu decoct de păducel, făcut din frunze şi ramuri bine mărunţite.

Advertisements
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Importanţa economică şi gastronomică a trufelor

Trufele sunt ciuperci subterane care cresc sub pământ, se găsesc destul de greu, au o aromă şi un gust unic, fiind socotite ca delicatese de lux. Sub aspect economic, trufele constituie o sursă de venit pentru culegătorii de trufe dar şi pentru distribuitorii acestui produs. Trufele sunt printre cele mai scumpe alimente din lume, preţul acestora variind de la 25 de euro şi ajunge la unele soiuri de trufe la mii de euro. Preţul trufelor variază în fiecare an şi este legat de cantitatea de trufe din acel an, cu cât aceasta este mai mică cu atât preţul trufelor este mai mare.

Este binecunoscut faptul că şefi de stat, oameni politici, artişti, personalităţi publice, vedete, sportivi consumă  sau au consumat cu regularitate trufe. Au consumat trufe cu regularitate Nicolae Ceauşescu, Kennedy,Churchill,Gorbaciov, Alain Delon, Gerard Depardieu, Marilyn Monroe, Luciano Pavaroti şi mulţi alţii. Marii bucătari ai lumiireuşesc să includă trufa în cele mai scumpe şi sofisticate meniuri care uneori ajung să coste mii sau chiar zeci de mii de euro.

Se pare că însuşi Nicolae Ceauşescu a reuşit să înfiinţeze culturi trufiere în două judeţe ale ţării, dar din motive necunoscute aceste culturi nu au ajuns niciodată să producă trufe.

Din punct de vedere alimentar trufele sunt bogate în proteine, lipide, hidraţi de carbon, acizi organici saturaţi esenţiali şi nesaturaţi. Folosiţi în preparate culinare trufele dau acestora un gust unic inconfundabil. În marile restaurante ale lumii meniurile care au în compoziţia lor trufe fie albe fie negre sunt nelipsite.

Iată câteva exemple: – o ciocolată cu trufă servită la un restaurant de lux din Londra costă 5,200 de dolari kilogramul. – o gogoaşă servită la hotelul Westin din New York unsă cu cremă de trufe albă şi cu boabe goji înbibate în dulceaţă de struguri Riesling costă 1.000 de dolari. – la restaurantul John Salt din Londra un meniu de Crăciun costă nu mai puţin de 150.000 de euro. Meniul este de patru persoane şi conţine pe lângă alimentele banale respectiv curcan, cartofi, varză de Bruxeles, mandarine şi delicatese ca: caviar, trufe, carne de vită Wagyu, foiţă de aur, gheaţă carbonică, pepene verde japonez, cafea filtrată prin tubul digestiv al pisicilor Zibeta. La acestea se mai adaugă supă chinezească din cuib de rândunică, oţet balsamic vechi de 150 de ani, vin roşu La Tache din 1959.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Humusul, factor determinant în ciclul de viață al trufei

Toate trufele care vegetează în ţara noastră sunt total dependente de stratul de humus. Humusul este bogat în substanţe minerale ca: potasiu, fosfor, calciu, azot, fier, magneziu. Humusul este principalul constituent organic al solului, el se formează pe seama resturilor organice ce se acumulează în sol sau la suprafaţa acestuia, după moartea organismelor vegetale şi animale. Resturile organice sub acţiunea ciupercilor, a bacteriilor şi a altor organisme suferă procese complexe de humificare.

Procesul de formare al humusului este un proces foarte complex, la acesta participă agenţii atmosferici cum sunt apa, oxigenul etc, şi microorganismele din sol care însă  au rolul principal în formarea humusului. Resturile organice şi îndeosebi cele vegetale, sunt alcătuite din punct de vedere al compoziţiei chimice din celuloză, proteine, ceruri, răşini, lignine etc.Cel mai uşor se descompun celulozele,  hemicelulozele şi proteinele. care în ondiţii aerobe dau naştere la apă, bioxid de carbon şi diverşialţi compuşi. Mult mai greu se descompun cerurile, ligninele şi răşinile sub acţiunea ciupercilor şi într-o proporţie mult mai redusă a bacteriilor.

Humusul influenţează nutriţia plantelor superioare, furnizându-le acestora substanţele nutritive, rezultate din descompunerea lentă şi treptată de către microorganismele din sol. Humusul se caracterizează printr-o culoare închisă a solului, are o structură granulară carefavorizează absorbţia razelor solare şi implicit creşterea temperaturii.

Proprietăţile principale ale humusului constau în aceea că acesta are capacitatea de a fixa ionii sărurilor solubile şi a acizilor minerali disociaţi în soluţia solului şi de a elibera aceşti ioni, în soluţii diluate, pentru a servi ca hrană plantelor.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

CUM TREBUIE CĂUTATE TRUFELE

Probabil mulţi oameni îşi imaginează că a căuta şi a găsi trufe este un lucru banal. Realitatea nu corespunde deloc acestei fantezii. Niciun trufar profesionist nu a găsit trufe imediat ce a intrat într-o pădure. A durat luni sau poate chiar ani de zile până a reuşit să găsească suficiente locuri ca să poată începe o afacere

Mulţi trufari profesionişti au parcurs sute de kilometri pe jos prin păduri până să găsească locuri în care cresc trufe. Unii dintre ei s-au descurajat şi au renunţat la această activitate, alţii, mai curajoşi şi mai ambiţioşi, nu s-au dat bătuţi şi în final roadele muncii lor s-au văzut. Oricum, cei mai mulţi dintre cei care au reuşit și-au făcut bine temele. Au învățat în ce păduri cresc, solurile propice, speciile de arbori şi arbuşti agreaţi de trufe, plantele ierboase care cresc în vecinătatea trufelor și cum arată musculițele care indică prezența trufelor

De asemenea, unii culegători de trufe fie au reuşit să cumpere de la început un câine bun sau au reușit să dreseze unul, având marea șansă să nu rateze cuibul de trufe pe teren. Alţi culegători au cheltuit mii de euro achiziționând câini despre care au spus că nu au vocație și au ratat afacerea, dezamăgiți. Eu cred că, de fapt, mulți dintre cei aflați în ultima categorie nu au reușit să încheie un parteneriat bazat pe afecțiune și încredere reciprocă cu cel mai credincios prieten al trufarului. De aici pornește totul, niciun câine care a reușit nu s-a născut dresat, liniştit şi ascultător, cu abilităţi pentru această activitate.

Câinele trebuie însă să aibă şi un stăpân ferm, hotărât, însă nu dur, înţelegător cu el dar şi un stăpân care să-l considere pe câine un partener şi nu un simplu animal. Relaţia de parteneriat dintre câine şi stăpân este de obicei de lungă durată şi reciproc avantajoasă. Datorită excepţionalului său simţ olfactiv, câinele este singurul care poate semnala prezența trufelor mature.

Să vedem acum unde trebuie să căutăm trufele. În primul şi-n primul rând, trebuie să căutaţi trufele în păduri de foioase situate la altitudini cuprinse între 80 și 1400 metri. Nu este recomandabil să căutaţi trufele în arborete pure (care au în compoziţie o singură specie), ci în arborete de amestec (cu mai multe specii).

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Culegător de trufe împușcat de un vânător imprudent

Un culegător de trufe de 51 de ani împreună cu câinele său dis de dimineață au ieșit la o vânătoare de trufe. Trecând câteva ore și neîntorcându-se acasă ,soția acestuia a anunțat poliția, îngrijorată fiind că soțul nu răspundea la telefon.

În urma sesizării făcute de soția acestuia, organele abilitate l-au căutat peste tot unde se bănuia că acesta ar putea fi și după ore de căutări acesta a fost găsit în pădure mort cu o rană provocată de la o armă de vânătoare.  La marginea pădurii a fost identificată și mașina proprietate personală. Culegătorul pe numele lui Paolo Tambini de profesie medic veterinar  a fost împușcat de la mică distanță din greșeală cu un glonț folosit la împușcarea mistreților. Ucigașul după ce l-a împușcat l-a lăsat în pădure.

Cercetările efectuate de poliția și procuratura provinciei Pisa în urma investigațiilor făcute au ajuns la concluzia că a fost un accident de vânătoare.  Culegătorul de trufe era căsătorit și avea 3 copii.

Sursa:

https://iltirreno.gelocal.it/…/cerca-tartufi-ucciso-da-una-fucila

Posted in Uncategorized | Leave a comment

RECOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TRUFELOR UN HOBBY SAU O AFACERE?

Cred că sunt puţini oameni din ţara noastră care pot  afirma că pentru ei culesul şi valorificarea trufelor reprezintă de fapt un simplu hobby. Un hobby, aşa cum îl înţeleg eu, este o plăcere pe care unele persoane îşi permit să o aibă, plimbându-se prin pădure însoţiţi de un câine inteligent şi bine dresat care să caute şi să găsească trufe. În acelaşi timp însoţitorul câinelui poate să admire farmecul pădurii, flora şi fauna, să respire un aer curat şi sănătos.

Privită ca hobby, recoltarea trufelor poate aduce numeroase satisfacţii personale nu neapărat şi financiare.  Însă sunt sigur că pentru majoritatea oamenilor de rând culesul şi valorificarea trufelor reprezintă şi o afacere mai mare sau mai mică în funcţie de:

–          experienţa acumulată;

–          numărul de câini din dotare;

–          abilităţile câinilor în găsirea trufelor;

–          condiţia fizică şi rezistenţa la efort  a căutătorului de trufe;

–          cunoaşterea metodelor de lucru şi de recoltare;

–         cunoaşterea speciilor de arbori agreaţi de trufe;

–          cunoaşterea speciilor ierboase care cresc în acelaşi habitat cu trufa;

–          orientarea în teren,  cunoaşterea expoziţiilor. 

–          cunoaşterea tipurilor de sol în care poate creşte trufa;

–          cunoaşterea speciilor forestiere şi a compoziţiilor de arboret;

–          numărul locurilor de trufe cunocute;

–          ieşirea în teren odată cu ivirea zorilor (atunci câinii lucrează cel mai bine);

Nici un culegător de trufe nu se formează în câteva luni. De obicei trec chiar ani de zile până un culegător se acomodează cu câinele şi ajunge să găsească suficiente locuri cu trufe pentru ca el să poată face o adevărată afacere din recoltarea trufelor.  În plus de asta, pentru a găsi cât mai multe  locuri cu trufe, culegătorul este obligat să parcurgă zeci şi sute de kilometri atât în judeţul lui cât şi în alte judeţe din ţară. A te limita la locuri puţine şi aproape de casă nu este o soluţie valabilă pentru a face o afacere din culesul trufelor. În plus, este foarte posibil ca unele locuri găsite de dumneavoastră să fie găsite şi de alţi căutători de trufe şi astfel cantitatea de trufe ce o puteţi recolta depinde şi de cantitatea de trufe recoltată de ceilalţi căutători. Dacă însă nu reuşiţi să găsiţi o cantitate rezonabilă de trufe, vă puteţi trezi în situaţia de a nu reuşi să vă acoperiţi cheltuielile făcute cu transportul plus timpul pierdut.

Realitatea însă este cu totul alta. Până a ajunge să faci performanţă în căutarea trufelor îţi trebuie ani buni de documentare, de umblat în pădure, de gasit suficiente locuri unde cresc trufe, de gasit cantităţi suficiente de trufe ca  această activitate să devină profitabilă. Mulţi s-au aruncat orbeşte în această afacere însă probabil nici 10% nu au reuşit. Motivele sunt fie că nu au avut sau nu şi-au procurat un câine bun, fie nu s-au documentat deloc sau suficient de mult ca să înţeleagă unde să caute.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Culegător de trufe amendat cu 3000 de euro

Săptămâna trecută un culegător de trufe, însoțit de doi câini a fost depistat de organele de control încercând să culeagă trufe negre de vară(Tuber aestivum Vitt). Acest lucru s-a întâmplat acum o săptămână mai exact cu o zi înainte de începerea oficială a sezonului  de recoltat trufe aprobat de organele abilitate din domeniul respectiv pe pe 10 mai.

Totul s-a întâmplat în Italia mai précis în regiunea Molise localitatea Vastosirardi zonă recunoscută pentru  rigurozitatea cu care carabinierii din zonă efectuează controale pentru depistarea culegătorilor de trufe care nu respectă  legea. Asupra vânătorului de trufe s-au găsit instrumente de recoltat  trufe. Spre ghinionul lui nu a apucat sa culeagă nici o trufă desi era însoțit de doi câini de trufe. Pentru fapta sa a fost amendat cu suma de 3.000 de euro.

Italienii sunt foarte interesați de trufe și de protejarea habitatului trufei, acest lucru se poate constata și din legile foarte aspre care există în această țară. Din păcate nu același  lucru se întâmplă în țara noastră, lipsa unei legi pentru trufe,  v-a duce în final la distrugerea habitatului și practic la dispariția trufei din România.

Sursa: Andareatartufi.com

Posted in Uncategorized | Leave a comment