10 plante indicate în bolile cardiovasculare

Pentru hipertensiune arterială, tensiune oscilantă, hipotensiune arterială cel mai eficient şi mai sigur medicament natural, este cel obţinut prin asocierea următoarelor 10 plante: rozmarin, sunătoare, ţelină, păducel, traista ciobanului, talpa gâştii, coacăzul negru, ruşcuţa de primăvară, saschiul și urzica moartă.



Curele cu aceste plante durează două luni, apoi se face o pauză de două săptămâni, după care se revine din nou. Licoarea obţinută din aceste plante este foarte eficientă în reglarea tensiunii arteriale, este în acelaşi timp şi un tonic cardiac şi vascular.

Iată câteva date referitoare la locul unde cresc acestea, cum se fac recoltarea lor şi în ce perioadă, unde se depozitează.

1.Rozmarinul creşte în partea de sud şi de vest a ţării. Iubeşte solurile bogate în calcar. Este şi o apreciată plantă meliferă. Mlădiţele proaspete se recoltează vara din iunie până în august, se uscă la umbră şi se păstrează în încăperi bine aerisite.

2.Sunătoarea este răspândită în regiunile de deal şi munte, în tăieturile din păduri, pe marginea drumurilor. Se recoltează tulpina cu flori şi frunze, fără partea lemnoasă din iunie până în august. Uscarea se face la umbră în bucheţele legate cu sfoară

3.Ţelina este cultivată în grădinile de legume de pe lângă casele oamenilor. Se recoltează atât frunzele cât şi rădăcina. Frunzele se pun la uscat la umbră sau se pot congela. Rădăcina se păstreză în pivniţe la loc rece.

4. Păducelul creşte la marginea pădurilor, în păşunile împădurite. De la păducel se folosesc. rădăcina, coaja, frunzele, florile, fructele. Florile se recoltează din aprilie până în mai, frunzele din aprilie până în august, fructele din septembrie până în octombrie. Este probabil planta cea mai studiată din lume şi cu efecte terapeutice multiple.

5. Traista ciobanului este răspândită în locurile cultivate şi necultivate de la câmpie şi deal. Planta se taie de la bază, cu rozeta de frunze cu tot din luna aprilie până în luna mai.Uscarea se face la umbră în straturi subţiri.

6. Talpa gâştii creşte în zona de câmpie şi deal, în locuri necultivate, pe lângă garduri.
Se recoltează vârfurile tulpinii şi ramurile laterale din iunie până în august. Se uscă la umbră în locuri aerisite.

7. Coacăzul negru este o plantă care se cultivă în grădini. De la el se folosesc frunzele şi fructele.Frunzele se usucă la umbră şi se depozitează în locuri bine aerisite.

8. Ruşcuţa de primăvară vegetează bine pe coastele abrupte, însorite, în păşuni şi fâneţe. Planta se recoltează întreagă în timpul înfloririi la 5 cm deasupra solului dinaprilie până în mai.Uscarea se face în poduri acoperite cu tablă.

9. Saschiul este întâlnit în pădurile de stejar şi fag în locuri umbroase din vestul ţării. Se recoltează partea aeriană tot timpul anului, se uscă la umbră, în straturi subţiri, în locuri bine aerate
.
10. Urzica moartă albă creşte în toată ţara, în locuri umbrite. Florile se recoltează din aprilie până în septembrie, se uscă la soare.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Amanita regalis o ciupercă frumoasă dar foarte toxică

Habitat:Această ciupercă se întâlnește mai ales în regiunile de dealuri înalte și în zonele muntoase Arealul ei de dezvoltare este in general in pădurile de conifere dar se poate întâlni și în :făgete, mestecănișuri, cărpinete și în alte păduri de foioase de amestec. Perioada de vegetație a acestei ciuperci este luna iunie-octombrie mai rar în noiembrie. Poate crește solitar sau în grupuri. Este specifică întregii Europe, dar crește și pe celelalte continente. Analiza chimică a ciupercii indică prezența compusului psihoctiv muscimol compus întâlnit și la Amanita muscaria.

Descriere: are un picior cilindric compact și tare cu lungimea cuprinsă între 6-18 cm, iar lățimea este cuprinsă între 2și 4 cm. Piciorul este înconjurat de un inel de aceeași culoare cu ciuperca. Pălăria are diametru cuprins între 8 și 20 cm, la început în tinerețe este ovoidală apoi convexă iar la bătrânețe se aplatizează. Culoarea pălăriei poate fi brun-roșcată, galben – maronie sau brun-castanie. Lamelele sunt bombate, înghesuite, subțiri, aderente la piciorși sunt de culoare albicioasă. Carnea este albă spre galbuie chiar maronie uneori.

Fiind o ciupercă toxică dacă este consumată are următoarele simtome:  dureri abdominale, transpirație abundență, furnizarea extremă a corpului, stare de agitație, incoerență, furie, halucinație, mișcări bruște și dezordonate, asociate cu tulburări de vedere, diaree, vomă, convulsii.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Român depistat cu 42 de saci de trufe, care cântăreau 850 de kilograme, în valoare de 170.000 de euro, s-a ales cu o amendă de 4.500 de euro și confiscarea mărfii

Un român a fost depistat in Italia, transportând cu o autoutilitară îmatriculată în România, 850 de kg trufe negre de vară in valoare de 170.000 de euro. Marfa era ambalată în 42 de saci iar cetățeanul român nu poseda acte de proveniență a mărfii și de aceea marfa a fost confiscată de garda finanțelor italiene iar românul a fost amendat cu 4.500 de euro. Cetățeanul român a declarat că trufele proveneau din Bulgaria.

thtps://www.veneziatoday.it/cronaca/tartufi-sequestrati-romea-chioggia.html?fbclid=IwAR3CjkVxVQ4CNeV10ad–bDgU9fndW75occ6EtR8iRN76U9QM28AJf-oTO8

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ghid de bune practici

Acest ghid de bune practici este propus și întocmit de Nicolae Racolța!

Recoltarea trufelor în țări cu o bogată experiență în cultivarea, recoltarea și valorificarea trufelor, se face în baza unor legi speciale care au ca rol primordial protejarea habitatului trufei și a mediului.

Pentru ca legile respective să fie respectate în aceste țări s-au constituit asociaţii la nivel local respectiv pe provincii, regiuni care promovează cunoaşterea habitatului trufei, modul cum se poate face recoltarea ei, modul de valorificare a acesteia, stabilește regulile de respectat în recoltarea trufelor şi protejarea habitatului, organizarea de expoziţii şi târguri care au drept scop promovarea trufei.

Motivul pentru care țările europene au constituit asociații de trufari pe regiuni sau provincii a fost acela că fiecare specie de trufe vegetează și se dezvoltă într-un anumit areal. Fiecare asociație are un statut propriu și un mod de organizare specific pe fiecare provincie sau regiune în parte. În afară de acest lucru asociaţiile de culegători apără interesele cultivatorilor de trufe şi ale culegătorilor. Faptul că aceste asociații sunt constituite pe regiuni și provincii face ca trufarii din aceste asociații să poată fi prezenți la discuțiile și dezbaterile ce au loc în cadrul asociației. Deasemenea la întâlnirile de lucru din aceste asociații sunt invitați trufari cu experiență, oameni de știință, micologi de renume.

La noi în țară lipsa unei legislații în acest domeniu a făcut ca recoltarea trufelor să se facă haotic fără a se respecta cele mai elementare reguli. Goana după profituri rapide ia determinat pe mulți trufari să meargă la cules de trufe cu câini foarte mulți. Acest lucru face ca trufarii să nu aibă răgazul necesar pentru a astupa cu pământ și frunze groapa din care câinii au scos trufa. Deasemenea la noi în țară au apărut încă de acum câțiva ani ,, braconierii de trufe,, oameni care merg la cules trufe cu sape și greble lucru interzis în toate legislațiile țărilor europene. Folosirea acestor unelte face ca micoriza dintre trufe și rădăcinile arborilor să fie distrusă și astfel simbioza dintre trufă și copac să fie eliminată. În plus de asta prin folosirea acestor unelte rudimentare se culeg și trufe immature adică necoapte, fără aromă și miros, trufe care nu au valoare gastronomică. Avem așteptări mari acum de la viitoarea lege privind recoltarea și valorificarea trufelor,lege aflată în dezbatere publică până în data de 03 08 2020.

Cea ce se întâmplă  acum cu recoltarea trufelor în ţara noastră  s-a întâmplat în toate ţările europene. La început nici într-o ţară de unde se recoltează trufe nu existau legi. Culegea fiecare după cum îl tăia capul.  După o perioadă de timp din dorinţa de a câştiga cât mai mulţi bani unii trufari au început să recolteze trufe  cu unelte interzise (sape, greble, cazmale) producând astfel mari prejudicii habitatului trufelor. Acest lucru ia deranjat foarte mult pe trufarii profesionişti drept urmare în fiecare ţară s-au luat măsuri drastice de protejare a habitatului trufei. Până la apariția unor legi sau reglementări care să reglementeze cum, când, de cine trebuie recoltate trufele cred că ghidul de bune practici trebuie să fie un model pentru noi. Colectarea de trufe trebuie să fie practicată corect, astfel încât să nu fie pusă în pericol conservarea acestui patrimoniu natural unic în lume .

 Avem marea șansă să ne putem inspira despre ce avem de făcut în acest domeniu din principalele țări europene respective din Italia,Spania, Franța

Modelul Italian:  

În Italia în asociații se pot înscrie persoane care au vârsta de cel puţin 14 ani. Solicitanţii care doresc să fie culegători de trufe trebuie să demostreze în faţa Consiliului de conducere al asociaţiei că iubesc natura şi mediul înconjurător şi că sunt hotărâţi să recolteze trufe numai aşa cum le permite legea. La înscrierea în asociaţie solicitanţii primesc în scris acte şi documente care îi informează despre toate drepturile şi obligaţiile ce le revin.

După ce au devenit membrii unei asociaţii, solicitanţii primesc un card valabil timp de şase ani de la emitere în toată țara sau o autorizaţie care le permite să recolteze trufe dintr-o anumită zonă. Acest card trebuie vizat în fiecare an de către asociaţie. Aceste asociaţii oferă membrilor ei o asigurare specială pentru câinii căutători de trufe din dotare. În plus de asta asociaţia oferă şi asistență juridică în situaţia în care unii membri ai asociaţiei au fost amendaţi sau percheziţionaţi pe nedrept. Aceste asociaţii îi ajută pe membri să îşi poată valorifica trufele dar şi câinii de trufe.

Recoltarea trufelor în Italia se face pe baza unui calendar, în care sunt stabilite perioadele de recoltare a fiecărei specii de trufe în parte . Fiecare regiune a Italiei are un calendar propriu în care se specidfică chiar şi între ce ore ale zilei se pot recolta trufe. Recoltarea trufei pe timp de noapte constituie infracţiune. Recoltarea trufelor se face numai cu instrumente autorizate special. Astfel singura unealtă autorizată este vangheti care practic este un fel de cazma ce are o lăţime maximă de 6 cm. Această regulă vizează minimizarea dimensiunilor găurilor făcute pentru a extrage trufele, pentru a evita cât mai multe daune posibile rădăcinilor plantelor cu care cresc în simbioză.

Situaţiile în care un culegător de trufe înfăptuieşte o contravenţie sau o infracţiune sunt:

  • colectarea de trufe fără ajutorul unui câine dresat special
  •  colectarea cu doi sau mai mulţi câini
  •  folosirea de unelte nepermise  
  • neastuparea gropilor cu pământ şi frunze (acolo unde a săpat câinele)
  •  prezentarea la cules fără card
  • culegerea de trufe în perioade nepermise, colectarea de trufe imature.

Modelul spaniol:

În Spania cine doreşte să fie căutător de trufe este obligat să intre în posesia unei licenţe de recoltat trufe, care se eliberează numai de Ministerul Agriculturii din Spania.

După ce au intrat în posesia acestei licenţe, căutătorii de trufe sunt obligaţi să ceară permisiunea proprietarului de pădure pentru a putea culege trufe. Aceste licenţe interzic căutătorului să recolteze trufe imature care nu au valoare economică şi nici gastronomică. Recoltarea de trufe imature constituie infracţiune şi se sancţionează cu amendă, aceasta ajungând chiar şi la 3000 de euro.

În plus de asta, în pădurile cu trufe s-au instalat camere video de supraveghere care să poată detecta toţi culegătorii legali şi ilegali. Asociaţiile căutătorilor de trufe au obligaţia să semnaleze organelor locale informaţii despre maşinile prezente în zonele cu trufe şi să semnaleze locurile în care trufele au fost recoltate cu unelte interzise sau acele locuri în care căutătorii de trufe nu au acoperit cu pământ şi frunze locul de unde au recoltat trufa. Şi în Spania recoltarea trufelor pe timp de noapte este interzisă iar fapta constituie infracţiune.

Căutarea trufelor în Spania este reglementată de legi care sunt valabile în anumite provincii, legi care reglementează cine, unde  şi când poate recolta trufe, precum şi sancţiunile prevăzute pentru nerespectarea prevederilor legii. Iată câteva din aceste prevederi:

–   numai   câinii bine instruiţi pot participa la recoltarea trufelor;

–   singura unealtă autorizată pentru recoltarea trufelor este maceta;

–   este obligatorie astuparea gropilor din care s-a extras trufa;

–   se pot recolta numai trufele mature şi cu miros;

–   recoltarea trufelor de iarnă este permisă numai în perioada 15

noiembrie-15 martie;

–   folosirea sapelor, greblelor sau altor unelte este interzisă şi constituie

infracţiune;

Nerespectarea prevederilor legilor specifice fiecărei provincii sunt pasibile de amenzi foarte mari dar se pot sancţiona unele fapte chiar şi cu închisoare. În afară de acest lucru asociaţiile de culegători apără interesele cultivatorilor de trufe şi ale culegătorilor.

Modelul francez:

În Franţa, culegătorii de trufe din întreaga ţară sunt organizaţi în asociaţii de culegători, acestea sunt constituite pe regiuni şi au un for tutelar denumit Federaţia franceză de trufe (FFT). Această federaţie funcţionează în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare Agricolă (INRA). Federaţia este afiliată Grupării Truffle şi Truffle European (GETT), din care fac parte şi federaţiile din Spania şi Italia

Recoltarea trufelor în Franţa este reglementată atât în Codul Silvic, cât şi prin legi şi decrete, care sunt însă valabile pe regiuni. Dacă pădurile din care se recoltează trufele sunt în proprietate particulară, atunci culegătorul de trufe este obligat să obţină şi aprobarea proprietarului pentru a putea recolta trufe.  Proprietarul de pădure este obligat să amplaseze tăbliţe la o înălţime de 2,5-3 m de la sol, în care să menţioneze că terenul este proprietate privată. Aceste tăbliţe se amplasează în aşa fel încât să fie vizibile de la distanţă.

Proprietarul unei păduri private, este scutit conform legii de orice fel de taxe pentru recoltarea trufelor, şi nici cantitatea de trufe ce poate să o recolteze nu este limitată, aşa cum este limitată la restul căutătorilor de trufe.

Iată ce prevede în general codul silvic francez referitor la modul şi perioadele când este permisă recoltarea trufelor:

–   singura metodă de recoltare permisă este aceea în care este obligatoriu

să fie folosiţi numai porcii sau câinii.

–  instrumentul de recoltare trebuie să fie manevrabil cu o singură mână.

–  găurile rezultate în urma recoltării după extragerea trufei trebuie să fie

astupate la loc, neastuparea acestora este socotită după caz contravenţie

sau infracţiune.

–   este interzisă recoltarea trufelor imature;

– este interzisă recoltarea trufelor în afara sezonului;

Propuneri pentru Ghidul de bune practici:

  • culegerea trufelor să se facă numai cu câini instruiți și bine dresați
  • culegerea trufelor să se facă cu 1 sau 2 câini (mai mulți câini deranjează vânatul și mediul, vânătorul de trufe nu are posibilitatea să acopere cu pământ și frunze gropița făcută de câine
  • interzicerea uneltelor rudimentare la recoltat trufe: sape, greble, cazmale
  • interzicerea recoltări trufelor imature
  • neacoperirea cu pământ a gropilor de unde câinele a scos trufe
  • trufele stricate sau parțial stricate să se curețe cu un cuțit mic, cea ce rezultă să se pună în groapa săpată de câine și să se acopere cu pământ
  • recoltarea trufelor în afara sezonului sau pe timp de noapte
  • instrumental de recoltare să poată fi manevrat numai cu o singură mână
  • orice instrument de recoltat trufe sa aibă maxim 6 cm la partea tăietoare pentru a se evita tăierea rădăcinilor arborilor
  • dacă din greșeală sau scos puieți de mici dimensiuni aceștia trebuie plantați la loc ei fiind purtători de spori de trufe

Acum câteva cuvinte despre felul cum se poate înființa o asociație a culegătorilor de trufe:

Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.26/200 cu privire la asociații și fundații, precizează că organizațiile nonguvernamentale sunt persoane juridice constituite de persoane fizice sau personae juridice care urmăresc desfășurarea unor activități în interes general sau în interesul unor colectivități locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Acte necesare şi costuri: Primul pas în demararea înfiinţării unui ONG este stabilirea obiectivului. Dacă fondatorii, potrivit legii fiind necesar minimum 3 persoane pentru a constitui un ONG, au căzut de acord asupra domeniului în care vor să activeze organizaţia, pot trece la acţiune. Mai întâi trebuie să obţină de la Ministerul Justiţiei un document contra sumei de 5 lei care să ateste că denumirea aleasă nu a fost rezervată de altcineva. Urmează stabilirea unui sediu social, de regulă poate fi locuinţa unuia dintre fondatori. Cele mai mari cheltuieli se fac pentru redactarea documentelor constitutive şi constituirea patrimoniului iniţial.

Pentru redactarea Statutului şi a Actului Constitutiv se poate apela la un avocat, dar modelele documentelor pot fi obţinute de pe internet, completate şi duse la un notar pentru autentificare. Costurile sunt între 200 lei şi 2.000 de lei. În cazul patrimoniului este mai simplu, fiind necesar un salariu minim brut pe economie, adică 705 lei.Pentru a demara acţiunea de dobândire a personalităţii juridice a ONG-ului, fiecare dintre fondatori trebuie să obţină cazierul fiscal personal. Este bine de ştiut că acesta se obţine de la AFP contra unei taxe de 20 lei.

Toate documentele trebuie depuse la registratura judecătoriei în raza căreia se află sediul organizaţiei pentru a i se acorda personalitate juridică şi a fi înscrisă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor. Pentru ca ONG-ul să poată desfăşura operaţiuni financiare este nevoie de un cod unic obţinut de la AFP şi de deschiderea unui cont bancar pentru care se plătesc 20 de lei. Ultimul pas este de a comanda ştampile, imprimate personalizate, ceea ce costă cam 300 lei. Astfel, pe lângă cei aproximativ 1.500 lei necesari înregistrării ONG-ului, vor mai trebui 1.800 de lei pentru înregistrarea numelui la OSIM. 

Fiecare asociație de trufe trebuie să adopte un statut care stabilește liniile directoare de urmat de către toți membrii asociației. Membrii simpli ai asociației plătesc annual o taxă anuală care se stabilește de asociație în baza căruia beneficiază de consultații permanente și care le permit să se bucure de toate beneficiile ce decurg din calitatea membru.

Cu ocazia ședinței de constituire a asociației pentru bunul mers al acesteia membrii asociației sunt puși să-ți aleagă un comitet director, un consiliu de administrație stabilit dintr-un anumit număr de membri. Toate funcțiile din asociație sunt stabilite prin alegeri (președinte, vicepreședinte, secretar, trezorier) iar aceste funcții sunt onorifice și nu sunt remunerate.

Asociația culegătorilor de trufe trebuie să-ți anunțe membrii despre zilele în care se efectuează vânători autorizate în zone de păduri în care se recoltează și trufe pentru prevenirea unor situații neplăcute. Tot asociația trebuie să stabilească de comun accord un calendar cu perioadele de recoltare a fiecărei specii de trufe în parte. Deasemenea asociația hotărește și între ce ore se pot recolta trufe în fiecare lună.

Membrii asociației trebuie să ceară permisiunea proprietarului de pădure (stat, composesorat, pădure particulară, păduri ale primăriei, alte tipuri de păduri cu proprietar stabiliți), numai cu acordul acestora se pot recolta trufe.

Dacă în cadrul unei asociații există păduri virgine sau arii protejate de stat membrii asociației au obligația de a sesiza organele legale ale statului roman pentru a nu se exploata acestea în scopul protejării mediului și a habitatului trufei.

Cred că membrii asociației la înscrierea în asociație ar trebui ca să dovedească că iubesc natura, că respectă mediul înconjurător, animalele, ciupercile, trufele și să se angajeze pe propria răspundere că vor recolta trufe numai în mod legal  cu câini dresați special și nu cu unelte interzise.

Având în vedere că nu toți trufarii au participat la unele cursuri sau seminarii pe această temă va trebui în viitor ca fiecare membru trufar să participe la seminariile care ar trebui efectuate de asociație pentru a afla de aici toate informațiile legate despre tot ce este legat de trufe.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Trufa porcească (Choiromyces meandriformis) cea mai mare trufă care creşte în România

Trufa porcească nu face parte din genul tuber. Are forma unui bulb neregulat, cu suprafaţa netedă, alb-gălbuie sau galben-maronie, nervura ghebei are aspect marmorat. Culoarea iniţială se schimbă, de la alb transformându-se treptat în maronie-deschis sau galben-ruginiu.   Specialiştii în nutriţie nu recomandă consumarea trufei porceşti în stare crudă din cauza acidităţii sale. Totuşi, dacă preferaţi să-i simţiţi puternica aromă în stare naturală, limitaţivă la cantităţi mici, pentru că altfel riscaţi acute dureri de stomac şi chiar stări puternice de vomă.

Trufa porcească îşi păstrează mult timp parfumul puternic chiar şi după uscare. Din trufa porcească uscată, prin măcinare se obţine un excepţional condiment. De multe ori această trufă poate fi găsită la suprafaţa solului, chiar şi fără câini, dimensiunile ei fiind de multe ori impresionante. Am găsit personal trufe   din această specie care aveau peste 700 de grame.   Habitatul trufei porceşti se situează în arboretele de carpen, dar şi în păduri de răşinoase de molid, în soluri cu aciditate ridicată.

De multe ori când o găsim constatăm că este crăpată, motivul real fiind acela că din cauza surplusului de umiditate, peridiumul rămâne în urma dezvoltării corpului fructifer şi de aceea crapă.   Arealul de dezvoltare al trufei porceşti este predominant în Arcul Carpatic dar este întâlnit şi în majoritatea ţărilor Europene (Austria ,Belgia, Croaţia, Germania, Cehia, Ungaria, Italia, Polonia, Slovacia, Spania, Ucraina, Anglia), fiind semnalat şi pe continentul nord- american, în California şi Oregon.

În Italia şi Franţa este considerată o trufă necomestibilă, în timp ce în Ungaria, Austria, Rusia şi Germania are reputaţia unui condiment valoros şi foarte apreciat. Este printre puţinele trufe care se pot consuma şi fierte, pentru că în timpul acestui proces nu-şi pierde aroma intensă.   La începutul secolului al- XVI -lea în Transilvania populaţia unor sate culegea această trufă şi o valorifica în principal în Imperiul Austro- Ungar, Viena fiind cea mai atractivă destinaţie, dar şi în alte ţări vestice. În anul 1911 un cercetător ungur, Laszlo Hollos localiza prezenţa acestei trufe în 18 comitate din Regatul Ungariei, dar şi în România, printre acestea se numără şi zona de nord a Transilvaniei, în principal în zona Maramureşului.

În Germania trufa porcească este protejată prin legi speciale, ba mai mult, acum câţiva ani a fost recunoscută ca trufa anului.   Dacă doriţi mai multe detalii despre trufa porcească dar şi despre restul trufelor care cresc în ţara noastră nu ezitaţi şi achiziţionaţi cartea ,, Ghidul culegătorului de trufe’’ o carte scrisă de un culegător de trufe cu o experienţă vastă în acest domeniu. Această carte vă pune la dispoziţie informaţii foarte utile care vă pot ajuta ca într-un timp relativ scurt să deveniţi un bun culegător de trufe.

Pentru detalii consulta linkul: https://trufesiciuperci.wordpress.com/about/#_Toc414727523

Telefon autor 0745168656

Posted in Uncategorized | Leave a comment

,, Prefața,, cărții ,,Ghidul culegătorului de trufe,, este acum mai de actualitate ca oricând. Iată semnalul de alarmă tras acum 5 ani

Am asistat în ultimul timp la creșterea explozivă a numărului culegătorilor de trufe. Faptul că o mare parte dintre ei folosesc metode agresive și rudimentare de recoltare constituie o mare problemă, deoarece le distrug habitatul. Eu, personal, i-am catalogat drept braconieri de trufe şi le-am acordat in cartea ,, Ghidul culegătorilor de trufe,, un capitol aparte, arătând cum acționează și ce daune ireversibile pot produce cu uneltele și cu metodele lor interzise . Trag un semnal de alarmă: dacă statul român nu va lua măsuri urgente de adoptare a unor legi prin care să se stabilească cine, când, cum, de unde şi cu ce unelte pot recolta trufe, riscăm ca o activitate plăcută și uneori rentabilă să moară în faşă, iar habitatul trufei creat de-a lungul a sute sau poate chiar mii de ani să fie distrus.

Am văzut cum în ultima perioadă de timp o parte a mass-media a făcut o publicitate deșănțată subiectului, în sensul că în mai toate articolele se afirmă că în ţara noastră există în păduri cantităţi impresionante de trufe care pot fi comercializate la prețuri astronomice. Simple fabulații. În plus, surse neinformate citate în astfel de articole induc opinia publică în eroare susținând că la noi cresc specii de trufe pe care nimeni nu le-a recoltat vreodată din pădurile României. Cei care au scris aceste articole nu au fost suficient de documentati, au apelat la surse îndoielnice iar rezultatul a fost o dezinformare crasă a populaţiei și implicit o goană după trufe care a încălcat orice principiu etic.

Aceste articole au făcut mult rău habitatului trufelor, în sensul că tot mai mulți români au început să creadă că se pot îmbogăţi peste noapte din vânarea ,,diamantului pădurii,. Nu s-au documentat deloc, n-au participat la seminariile organizate de asociaţiile căutătorilor de trufe, au făcut totul după ureche, iar de aici până la braconajul de trufe a fost un singur pas.

În mass media s-a scris că trufele din ţara noastră se vând cu sute sau chiar de mii de euro. În realitate trufele negre de vară (Tuber aestivum Vitt), dar şi cele de iarnă (Tuber brumale Vitt) s-au vândut în ultimul deceniu incepand cu prețul de 25 de euro/kg, ajungând foarte rar la 300 de euro/kg. Trufele albe de Italia (Tuber magnatum Picco) care se găsesc în cantităţi mai mici în ţara noastră şi numai în anii cu climă favorabilă, la noi s-au vândut cu preţuri cuprinse între 400-1800 euro/kg, intr-un sigur an au fost mai scumpe şi nu de 7.000 -10.000 de euro aşa cum se aventurează să afirme cei neavizaţi în acest domeniu. Atraşi de preţurile uriaşe vehiculate de mass-media mii de oameni au încercat să devină culegători de trufe, însă numai o mică parte au şi reuşit, restul s-au integrat în tagma braconierilor de trufe.

În sfârșit se pare că proiectul de lege depus de USR privind colectarea și comercializarea trufelor va deveni lege. Anterior depunerii proiectului de lege, dezinformările privind cantitățile și prețurile cu care se vand trufele au continuat atât in mas media cat și in postări de clipuri video pe facebook. Regretabil este faptul că aceste dezinformări au fost făcute chiar de inițiatorii legii precum și de Ministerul Mediului în acel clip video in care un așa zis trufar exagera în tot ce spunea și prezenta. Pentru aceste dezinformări și pentru modul ireal în care acest domn prezenta o situație ireală ar trebui ca Ministerul Mediului să ia cele mai drastice măsuri impotriva acestuia altfel se va face de râs și să-și ceară scuze public pentru acea postare absurdă.. De ce inițiatorii legii și Ministerul Mediului și Ministerul Silviculturii nu s-au informat din surse credibile înainte de a prezenta situația privind intreaga activitate despre trufe. Ne-a băgat pe toți in aceeași oală pe culegătorii de trufe onești care folosesc metode moderne de recoltare și braconierii de trufe cei care distrug habitatul trufei.

De ce oare nu s-a inspirat din legile italiene , franceze sau spaniole, legi care au reușit în mare parte să pună la punct acest sector binențeles cu adaptările de rigoare referitoare la specificul și legislația țării noastre. Legea aceasta in formatul in care apare in proiect are foarte multe lacune și multe aberații și dacă nu i se vor aduce modificări există riscul ca unii profitori să profite de ea iar marea masă a trufarilor onești și cinstiți să renunțe la această frumoasă îndeletnicire.Acest proiect de lege se află in dezbatere publică! Acum este momentul ca toți trufarii să ne unim și să facem propuneri la lege pentru a ieși o lege cât de cât bună. Dacă nu o facem acum va mai dura mult pînă când să ni se ofere o nouă șansă.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Culegerea și comercializarea trufelor vor fi reglementate prin lege VEZI proiectul inițiat de USR

Colectarea și comercializarea trufelor vor fi activități reglementate prin lege. Un proiect privind procedura de autorizare, modalitatea de recoltare şi valorificare a trufelor a fost inițiat de către deputatul USR Lavinia Corina Cosma. În expunerea de motive, se arată că această specie atât de valoroasă în gastronomie este exploatată sălbatic în vederea obținerii de profit, cu repercusiuni pentru habitatul ei și pentru mediu. 


http://www.cdep.ro/proiecte/bp/2020/400/30/4/pl434.pdf?fbclid=IwAR2gTdeL_sLWfOk7xhMVAEZtrl7uh-UHoQ27b_cpZ53hE0Ay0bULSn1RORw

Căutătorii de trufe, neavând reglementări oficiale prin care să fie stabilit modul de recoltare, se, bazează pe informații dobândite cutumiar şi aleg anumite habitate pentru exploatare, care apoi nu au timp să se regenereze.
Mai mult decât atât, scopul principal au devenit profiturile obţinute din .exploatarea neconformă a acestor produse, profituri nedeclarate, neimpozitate. Trufele sunt vândute ulterior către intermediarii din Italia, Germania, Franţa, undo se apreciază adevărata lor valoare. La rândul lor, aceşti intermediari distribuie către restaurante sau alte firme de procesare aceleaşi produse, pentru preţuri duble sau triple, profitând astfel de pe urma lipsei reglementărilor din ţara noastră”, subliniază deputatul USR Lavinia Corina Cosma în expunerea sa de motive. 
Redăm integral atât proiectul de lege inițiat de Lavinia Corina Cosma cât și expunerea de motive care stă la baza acestui proiect.  
PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAŢILOR SENATULLEGE privind procedura de autorizare, modalitatea de recoltare şi valorificare a trufelor
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Capitolul I — Dispoziţii generale
Art. 1. — Prezenta lege are ca scop reglementarea cerinţelor privind procedura de autorizare,modalitatea de recoltare şi valorificare a trufelor.
Art. 2. — (1) În înţelesul prezentei legi, prin trufă se înţelege corpul fructifer al unei ciupercisubterane comestibile din încrengătura Ascomycota, familia Tuberaceae a cărei recoltare sau achizi(ieşi comercializare swat permise.
(2) În prezenta lege termenii şi expresiile de mai j os au următorul înţeles:
a) recoltare — activitatea de culegere a produselor forestiere nelemnoase sau a părţilor acestora;
b) autorizatie de recoltare — document emis de către administratorul fondului forestier cecuprinde localizarea suprafexelor de pe care se poate face recoltarea la nivel de unitate de produc(ie şiimitate amenajistică în cazul fondului forestier şi atestă dreptul ca o persoană fizică sau juridică sărecolteze produse forestiere nelemnoase în perioada stabilită în prezenta lege;
c) achiziţie — procurarea produselor forestiere nelemnoase direct de la persoanele fizice şijuridice care desfa’s,oară activităfi de recoltare, pentru care acestea primesc contravaloarea munciidepuse; 
d)prima punere pe piaţă — activitate de vânzare de către achizitor, adică proprietar de teren sau0001 silvic, către once cumpărător, persoană fizică sau juridică, a produselor forestiere nelernnoaserecoltate şi/sau achiziţionate;
e) autoritate competentă pentru emiterea autorizaţiilor de recoltare a trufelor —administratorul fondului forestier este autoritatea competentă cu atribuţii în domeniul silvic pentru aemite anual autorizaţia de recoltare a trufelor, prevăzute în Anexa nr. 1 la prezenta lege;
f) centru de prelucrare — locul în care sunt prelucrate şi/sau conservate exemplare ale speciilordin flora sălbatică supuse activităţii de recoltare;
g) centru de achiziţie — centrul în care se desfăşoară activitatea de achiziţie de exemplare alespeciilor-din flora sălbatică supuse activităţii de recoltare;
Ii) punct de achiziţie — loc cu caracter temporar, fix, în care se desfăşoară activitatea de achiziţie;
i) valorificare — activitatea de recoltare şi/sau achiziţie, urmată de comercializarea sauprocesarea produselor forestiere nelemnoase;
j) eco-fondul produselor forestiere nelemnoase —totalitatea ciupercilor, a plantelor, aplantelorlemnoase şi nelemnoase, precum şi a părţilor acestora ce fac obiectul valoriflcării în scopuri comercialesau în vederea consumului individual în cadrul unui ocol silvic;
k) vanghina — unealtă special folosită pentru recoltarea trufelor. Dimensiunea totală a vanghineinu poate depăşi 1 metru lungime, iar tăişul curbat nu poate depăşi lungimea de 6 cm şi lăţimea de 5 cm;
1) trufă – corp fructifer al unei ciuperci subterane comestibile din încrengătura Ascomycota,familia Tuberaceae;
Art. 3. Produsele comestibile din flora spontană aparţin proprietarilor sau deţinătorilor cu titlulegal al terenurilor forestiere din fondul forestier naţional, după caz, cu excepţia faunei de interescinegetic şi a peştelui de munte.
Art. 4. — (1) În scopul garantării dreptului de proprietate asupra speciilor de trufe care se regăsescîn flora spontană, dreptul de primă punere pe piaţă a acestor produse aparţine doar proprietarului sauocolului silvic care administrează sau prestează servicii silvice pentru terenurile forestiere sau altoterenuri de pe care se recoltează speciile de trufe prevăzute în Anexa nt. 1.
(2) În cazul în care terenul de pe care se recoltează trufele nu face obiectul nici unui contract deadministrate sau de prestări servicii silvice, proprietarul terenului va încheia urn contract de prestăriservicii silvice de recoltare şi achiziţionare cu un ocol silvic competent teritorial conform Legii 46/2008;republicată, privind Codul silvic.

Art. 5. — (1) Proprietarul terenurilor de pe care se recoltează speciile de trufe enumerate în Anexanr. 1 sau ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice, după caz, ă acestor terenuri,solicită emiterea autorizaţiei pentru recoltare, achiziţie şi comercializare de la autorităţile competentepentru protecţia mediului de pe raza administrativ – teritorială undo se desfăşoară activitatea de recoltaresi achizitie.
(2) Studiul de evaluare prevăzut în art. 3 aim . 2 lit. e) din Ordinul nr. 410/2008 al ministruluimediului şi dezvoltării durabile pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare,capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, afosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelordin flora şi, respectiv, fauna sălbatică şi â importului acestora, cu modificările şi completările ulterioarese poate comanda numai de către proprietarul terenului de pe care se recoltează produsele forestierenelenmoase sau de către ocolul silvic cu care proprietarul terenului a încheiat un contract de prestăriservicii specifice în calitate de beneficiar.
(3) Cesionarul are obligaţia de a obţine autorizaţia de mediu conform Ordinului nr. 410/2008 alministrului mediului şi dezvoltării durabile pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor derecoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilorde mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şianimalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatică şi a importului acestora, cu modificările şi completărileulterioare, in baza studiului de evaluare comandat de ocolul silvic sau de către proprietarul terenului.
(4) Dreptul de a recolta şi achiziţiona poate fl cesionat către persoane juridice care an in obiectulde activitate colectarea produselor forestiere neleninoase din flora spontană.
(5) Contractul de cesiune pentru recoltarea şi achiziţionarea produselor nelemnoase îi produceefectele numai după autorizarea cesionarului.
(6) În cazul terenurilor forestiere, proprietate publică, cesionarea dreptului de recoltare se faceprin licitaţie publică sau prin negocierea directă, după cel puţin o licitaţie organizată la care se prezintăun singut participant.
Capitolul II — Procedura de autorizare
Art. 6. Pentru a facilita gestionarea sustenabilă a eco — fondului de resurse forestiere nelemnoase,proprietarul sau ocolul silvic este obligat să furnizeze recoltatorilor schiţe ale hărţilor şi informaţiitehnice privind delinutarea proprietăţilor şi zonelor supuse regimului de conservare, in unna autorizăriirecoltatorilor conform prezentei legi.

Art. 7. — (1) Dreptul de recoltare a speciilor de trufe din pădurile aparţinând statului se acordăpe baza unei autorizaţii anuale. Autoritatea competentă cu atribuţii în domeniul silvic pentru a emiteanual autorizaţia de recoltare a trufelor este administratorul fondului forestier.
(2) Administratorul fondului forestier este obligat să emită autorizaţia de recoltare a speciilorde trufe prevăzute în Anexa nr. 1 la prezenta lege, persoanelor fizice sau juridice care solicităeliberarea autorizaţiei, achită taxa de autorizare şi cărora nu le-a fost suspendat dreptul de autorizareconform prezentei legi.
(3) Cuantumul şi contravaloarea autorizaţiei de recoltare se stabileşte în funcţie de specia detrufe prevăzute în Anexa nr. 1 la prezenta loge şi care urmează a fi exploatată, se reglementează anualprin Hotărâre do către Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionalo a Pădurilor — Romsilva. Preţul seva achita în lei, la cursul valutar stabilit de Banca Naţională a României pentru ziva în care se va efectuaplata.
Art. 8. — (1) Activitatea de recoltare a trufelor se desfăşoară în baza acordului scris, eliberat decătre administratorul fondului forestier undo urmează a se desfăsura recoltarea.
(2) Autorizaţia de recoltare şi acordul scris al proprietarului fondului undo urmează a sedesfăşura recoltarea, dă dreptul solicitanţilor de a intra în fondul forestier şi de a recolta produseleforostiere nelemnoase spocificate în autorizaţie în vederea predării către achizitor în punctele deachizitie.
(3) În momentul completării borderoului de achiziţie, achizitorul are obligaţia de a înscrie larubrica „Menţiuni” numărul autorizaţiei de recoltare şi numele autorităţii silvice emitente.
(4) Recoltarea se efectuează numai în raza de competenţă a administratorului fondului forestiorcare a eliberat autorizatia.
(5) O persoană fizică sau juridică poate solicita şi obţine autorizaţio de recoltare de la mai mulţiadministratori de fonduri forestiere.
Art. 9. — (1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, organizează şi roalizează,prin personalul împuternicit al structurilor teritoriale de specialitate, controlul circulaţiei trufelor.
(2) Propriotarii şi ocoalele silvico care efectuoază prima punere pe piaţă a trufelor, sunt obligaţisă transmită până la data de 31 ianuarie a anului următor către autorităţile competente de protecţiamediului situaţia recoltării speciilor de trufe din raza teritorială po care o administrează.

Capitolul III — Modalitatea de recoltare
Art. 10. — (1) Se interzice recoltarea speciilor de trufe prevăzute în Anexa nr. 1 la prezenta loge,’Cu once object, unealtă sau derivate, in afară de vanghină.
(2) Recoltarea se realizează cu maxim 2 câini, dresaţi pentru identificarea trufelor.
(3) Se interzice recoltarea trufei prin săpături in afara locului punctat de câine.
Art. 11. Sezonul de recoltare a trufelor începe la data de 15 aprilie si se încheie la data de 31decembrie. Se interzice recoltarea trufelor în afara perioadei stabilite in prezenta loge. Recoltarea se varealiza doar in sezon de vegeta(ie cu sol neînghe(at. .
Art. 12. Se interzice recoltarea trufelor de pe teritoriul undo trebuie asigurată liniştea vânatuluisau in care se desfăşoară in ziva respectivă activităţi colective de vânătoare, semnalizate corespunzătorprjn marcaje specifice şî anunţate telefonic, prin fax sau e-mail, cu 7 zile înainte.
Art. 13. Se interzice recoltarea şi achizitionarea trufelor sub 5 grame. De asemenea, trufelestricate nu se recoltează şi se lasă in locul in care au fost descoperite.
Art. 14. Se interzice punerea pe piaţă, vânzarea şi revânzarea, importul şi exportul trufelor f’arădocumente de provenienţă justificative.
Art. 15. Se interzice recoltarea trufelor in arborete cu vârsta sub 10 ani şi in arborete in care estedeclanşată regenerarea naturală. .
Art. 16. Se interzice autorizarea recoltării trufelor in parcuri nalionale, parcuri naturale , siturileNatura 2000 şi anile protejate de interes nalional sau local.
Art.17. Se interzice recoltarea trufelor în timpul nopţii.
Art. 18. — (1) Calitatea trufelor se stabileşte proporţional cu gramajul acestora.
(2) Calitatea întâi – trufe cu gramajul de minim 18 grame.
(3) Calitatea a doua — trufe cu gramajul cuprins intro 5 şi 18 grame.
Capitolul IV — Contravenţii şi sancţiuni
Art. 19. — (1) Contraven(ia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anumeprevăzute în actul normativ care stabileşte şi sanc(ionează contraven(ia, denumite in mod generic agen(iconstatatori.
5 (2) Pot fi agen(i constatatori: personalul Regiei Naţionale a Pădurilor — Romsilva, personalulGărzii Forestiere şi unjtăţile mobile ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne.
Art. 20. — (1) Controalele se efectuează de către personalul Regioi Naţionale a Pădurilor —Romsilva, personalul Gărzii Forestiere şi unităţile mobile ale structurilor Ministerului Afacerilor Intone,la intrarea şi ieşirea din pădurile unde se recoltează speciile de trufe reglementate în Anexa nr. 1 laprezenta loge şi pe toate drumurile naţionale şi judeţene în vederea aplicării de sancţiuni pentrunerespectarea prevederilor prezentei legi.
(2) Personalul Gărzii Forestiere efectuează controale în pădurile administrate de ocoalele silvicepentru identificarea şi sancţionarea celor care nu respectă prevederile prezentei legi.
(3) La finalul fiecărui sezon de recoltare, personalul Gărzii Forestiere dispune controale prin carese urmăreşte verificarea suprafeţelor de pe care s-au recoltat trufe şj consemnează eventualele nereguljconstatate prin încheierea unui proces verbal.
Art. 21. — (1) Încălcarea dispozi(iilor prezentei legi, altele decât cele care întrunesc elementeleconstitutive ale unei infrac(iuni, constituie contraven(ie şi se sanclionează cu amendă ca sanc(iuneprincipală şi, după caz, cu ma sau mai multe din sancliunile contraven(ionale complementare prevăzutela alin (2).
(2) Sanc(iunile contraven(ionale complementare sunt următoarele:
(a) anularea autorizaţiei anuale de recoltare;(b) confiscarea trufelor recoltate;(c) anularea tuturor autorizaţiilor anuale de recoltare a speciilor de trufe prevăzute în Anexa m.
1 la prezenta loge, emise de către administratorii de fonduri forestiere;
(d) suspendarea dreptului de a obţine autorizaţia în vederea recoltării speciilor de trufe prevăzuteîn Anexa nr. 1 la prezenta loge pentru o perioadă de 3 ani de zile;
(3) Sanc(iunile contravenlionale prevăzute la aim . (2) se stabilesc şi se aplică contravenien(ilor,persoane fizice sau juridice.
Art. 22. Nerespectarea dispoziţiilor art. 7, alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cuamendă de la 2.500 lei la 5.000 lei pentru.persoane fizice, de la 4.000 lei la 8.000 lei pentru persoanejuridice şi cu una sau mai multe sancţiuni complementare prevăzute la art. 21, aljn. (2), lit. b) şj d).
Art. 23. – (1) Persoana fizică sau juridică care recoltează trufele prevăzute în Anexa nr. 1 laprezenta loge, cu once object, unealtă sau derivate, în afară de vanghină, se sancţionează cu amendă de

la 5.000 lei la 7.000 lei şi cu una sau mai multe sancţiuni complementare prevăzute la art. 21, alias (2),lit. a)-c).
(2) Persoana fizică sau juridică care recoltează fără a 11 însoţită de câini dresaii pentruidentificarea trufelor sau in cazul in care numărul acestora depăşeşte maximul reglementat de prezentaloge se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei şi cu una sau mai multe sancţiunicomplementare prevăzute la art. 21, alin. (2), lit. a)-c).
(3) Persoana fizică sau juridică care recoltează trufele reglementate in Anoxa nr. 1 la prezentaloge, prin realizarea de săpături în afara locului punctat de câine se sancţionează Cu amendă de la 5.000lei la 7.000 lei şi Cu una sau mai multe sancţiuni complementare prevăzute la art. 21, alin. (2), lit. a)-c).
Art. 24. Nerespectarea dispoziţiilor art. 11, privind perioada de recoltare a trufelor prevăzute inAnexa nr. 1 la prezenta lege, se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 17.000 lei şi cu una sau maimulte sancţiuni complementare prevăzute la art. 21, alin. (2), lit, a)-d).
Art. 25. — (1) Persoana fizică sau juridică care recoltează trufe de pe teritoriul unde trebuieasigurată liniştea vânatului sau in care se desfăşoară in ziva respectivă activităti colective de vânătoare,semnalizate corespunzător prin marcaje specifice şi anunţate tolefonic, prin fax sau e-mail, cu minim 7zile înainte, se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 8.000 lei şi cu una dintre sancţiunilecomplementare prevăzute la art. 21, alin (2), lit. a)-b).
(2) Persoana fizică sau juridică care recoltează trufe sub 5 grame se sancţionează cu amendă dela 5.000 lei la 8.000 lei şi cu una dintre sancţiunile complementare prevăzute la art. 21, alin. (2), lit, a)-b).
(3) Persoana fizică sau juridică care desfasoară activităţi do recoltare in arborete cu vârsta sub 10ani şi in arborete in care este declanşată regenerarea naturală se sancţionează cu amendă de la 5.000 leila 8.000 lei şi cu una dintre sancţiunile complementare prevăzute la art. 21, alin (2), lit. a)-b).
Art. 26. Nerespectarea dispoziţiilor art. 17 privind recoltarea în timpul nopţii a trufelor prevăzutein Anexa nr. 1 la prezenta loge, se sancţionează cu amendă de la 10000 lei la 25.000 lei şi cu una saumai multe sancţiuni complomentare prevăzute la art. 21, alin. (2), lit. a)-d).
Art. 27. Fondurile provenite din aplicarea sancţiunilor prezentei legi se constituie într-un fondspecial care va fi accesat şi folosit pentru lucrări de regenerare a pădurilor in fondul forestier proprietatepublică statului.
Art.28. Prezenta loge se completează cu prevederile corespunzătoare din Legea 46/2008,republicată, privind Codul silvic.
EXPUNERE DE MOTIVE
LEGE privind procedura de autorizare, modalitatea de recoltare şi valorificare atrufelor
În prezent, această specie aparte de nelemnoase specif ce fondului forestier naţional, nubeneficiază de o reglementare amplă şi astfel se creează un vid legislativ care permiteexploatarea acestor specii Tn mod defectuos şi dăunător pentru mediu.
Speciile de trufe, dennmite generic şi diamantele pământului, datorită valoriigastronomice şi economice ridicate, câştigă tot mai multă simpatie şi Tn ţara noastră, Tn specialTn rândul persoanelor care doresc obţinerea unor profturi rapide de pe urma exploatării acestorspecii de nelemnoase.
Trufele se formează pe rădăcini sau Tn apropierea rădăcinilor unor specii de arboriprecum stejarul, alunul, pinul sau fagul, la o adâncime de aproximativ 10 — 15 cm. Datoritămicorizelor trufei, aceasta se află în sinibioză cu arborele, împrumutând de la acesta gustul,mirosul şi culoarea specifcă. .
Ţările europene în care există o cultură a exploatării trufelor folosesc annmite metodepentru conservarea şi protej area speciei. 
Căutarea trufelor se realizează Cu maxim 2 câini,dresaţi pentru identifcarea acestora, Tar ulterior pentru protejarea rădăcinilor arborilor la bazacărora se dezvoltă trufele, se utilizează un instrument special de săpătură, dennmit generic,vanghină. Mai mult decât atât, pe lângă procedura de extractie, pentru a se ‘asigura regenerareaspeciei, trufele se curăţă deasupra locului de unde au fost recoltate.
to urma celor mai sus menţionate, protej area habitatului trufelor precum şi modulconcret de recoltare sunt caracteristici esenţiale pentru conservarea speciei, Tar ţările europenecare au Tnţeles profta,bilitatea şi necesitatea unor astfel de reglementări au creat premizelenecesare pentru o abordare corectă a modalităţii de exploatare. 
Reglementările din ţara noastră,Tn prezent, nu permit valorifcarea concretă a trufelor, acestea de multe fund recoltate Tncondiţii dăunătoare, atât pentru sol, cât şi pentru mediu.
În prezent, recoltarea trufelor a devenit o afacere proftabilă pentru multe persoane,acestea utilizând sape, lopeţi, greble şi cazmale care distrug micoriza formată între trufă şiarbore, fapt care conduce la o periclitare a speciei şi dăunează atât arborelui simbiofic, cât şisolului.1 „Căutătorii de trufe”, neavând reglementări oficiale prin care să fie stabilit modul derecoltare, se, bazează pe inforrriaţii dobândite cutumiar şi aleg annmitc habitate pentruexploafare, care apoi nu au timp să se regenereze.
Mai mult decât atât, scopul principal au devenit profiturile obţinute din .exploatareaneconformă a acestor produse, profituri nedeclarate, neimpozitate. Trufele sunt vânduteulterior, către intermediarii din Italia, Germania, Franţa, undo se apreciază adevărata lorvaloare. La rândul lor, aceşti intermediari distribuie către restaurante sau alte firme de procesareaceleaşi produse, pentru preţuri duble sau triple, profitând astfel de pe urma lipseireglementărilor din ţara noastră.
Interesul pecmiar al „căutătorilor de trufe” îi ghidează înspre maximizarea profitului,iară a exista vreun sentiment de remuşcare asupra efectelor pe care be creează asupra mediului..Pentru a se putea regenera, atât solul, cât şi cultura, este nevoie-ca trufele, atât cele carecântăresc mai puţin de 5 grame, cât şi cele stricate, să rămână în pădure, în sol, pentru ca sporiisă fie asimilafi.
În prezent, nu există modalitate de recoltare concretă a acestor specii şi nu există uncadru legal aferent exploatării conforme. .
În concluzie, această iniţiativă legislativă reglementează autorizarea şi recoltareatrufelor şi asigură condiţiile pentru perpetuarea speciei şi regenerarea pădurilor.
Iniţiator,Lavinia — Corina COSMA 
Apelor şi Pădurilor va emite Normele Metodologice pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, care seaprobă prin Hotărâre de Guvern. 


Posted in Uncategorized | Leave a comment

Spinone una dintre cele mai bune rase de câini de căutat trufe din Europa

Este un câine foarte bun la recoltarea trufelor, este rezistent, tenace, se adaptează foarte ușor variațiilor de terenuri, lucrează toată ziua, este ascultător, bun aportor, dar este folosit cu precădere la recoltarea trufelor albe in Italia.

Singurele surse despre originea acestei rase de câini sunt din perioada Renasterii. Picturile prezentate arata niște pointeri italieni cu par sarmos foarte asemănători cu rasa Spinoni din zilele noastre.Au fost semnalați în regiunea Piemont de unde au ajuns și in Franta fiind stramosii cainilor Griffon.

Un mare expert francez în chinologie numit Selicourt în anul 1683 arată că cei mai buni caini indicatori sunt grifonii din regiunea Piemont si din Torino.,

Între cele două războaie mondiale populația de câini din această rasă a scăzut îngrijorător de mult. Italienii în dorința lor de a perpetua rasa au înființat in anul 1950 un club național odată cu aceasta câinii din această rasă s-au înmulțit destul de mult.

Descriere: este un câine de rasă mare, atletic, robust, foarte puternic cu un bot lung și rotungit. Urechile triunghiulare răsfrânte în jos, ochii mari de culoare maro-gălbui. Blana lui este aspră, deasă, părul mai lung în jurul ochilor, la mustăți iar sub bot formează o adevărată barbă. Culoarea câinilor din această rasă poate fi albă complet sau albă cu pete portocalii, maro, negre cafenii. Exemplarele negre arată o deviere de la standardul rasei și nu sunt admise. Masculii sint mai mari decât femelele putând atinge greutatea de 35-40kg. Este în stare să lucreze la căutat de trufe o zi întreagă numai să observe că stăpânul este mulțumit de activitatea lui. Prețul unui caine din rasa spinoni este între 500-800 euro.

Temperament: poate fi un câine de companie foarte bun, prezența oamenilor ân jurul lui îi produce bucurie, este blând, tolerant și foarte sociabil.  Are nevoie de mult spațiu nu îi place in bloc sau inchis in țarc. Nu îl deranjează prezența pisicilor sau a altor animale din gospodărie. Fiind un animal foarte iute este necesar să fie scos zilnic din casă una sau doucu un dresaj ferm făcut ă ore. Scos în pădure fiind o ra aasă de câini de vânătoare are mereu tendința de a merge după urmele de vânat dar dresat bine de tânăr nu o să mai aibă acest nărav. Se poate dresa destul de ușor chiar dacă uneori se încăpățâneaza să execute comenzile primite dar cu un dresaj ferm se poate rezolva această problemă.

Hrană: nu sunt pretențioși la mâncare dar este bine ca hrana administrată să fie bogată în minerale și vitamine.

Îngrijire: avand în vedere că au o blană aspră și groasă și un păr destul de lung de două ori pe săptămână trebuie periați și țesălați.

Sănătate: având in vedere că este un câine de rasă mare poate suferi de displazie de șold și pentru a evita asta este necesar sa fie dus de două ori pe an la control la medicul veterinar.

În țara noastră se pare că există foarte puțini câini de trufe din această rasă.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

VÂNĂTOAREA de TRUFE: Cu porcul sau cu câinele?

Căutarea trufelor cu porcii domestici a fost interzisă în Italia în anul 1985, pe motiv ca râtanii sapa foarte adanc si distrug miceliul trufelor, mediul și, in același timp, habitatul trufelor.Vânătoarea de trufe cu porci a început în zilele de glorie ale Imperiului Roman și a continuat apoi de-a lungul secolelor în Franta, Italia și Spania, țări cu mare tradiție in cultivarea, recoltarea și valorificarea trufelor. Singura țara în care se mai practică recoltarea trufelor cu porcii este Franța, unde în fiecare an există o competiție de vânătoare de trufe cu aceste animale pe post de vedete.

Sursa foto: Cookmyworld.com

Scroafele, în comparaţie cu masculii, au simţul olfactiv mult mai dezvoltat. Trufele emană un miros identic cu cel al androsteronului, un feromon sexual prezent în saliva porcilor masculi, de care scroafele sunt atrase atunci când sunt în călduri. Androsteronul este produs în testiculele masculilor de unde ajunge in saliva lor atunci cand curtează scrofițele. Problema la vanatoarea de trufe cu porci este aceea ca râtanii nu sunt la fel de cooperanti ca si cainii.

Odata ce gasesc trufa, nu sunt prea dispusi sa o cedeze stăpânului. Motiv pentru care omul e nevoit sa scoata deseori cu forta trufa din gura porcului pofticios.In ţări cu mare tradiţie în recoltarea trufelor cu porcii, precum Italia, mai demult, şi Franţa, chiar si in zilele noastre, se putea ghici după degetele lipsă de la mâini cine este trufar. O scroafă bună de căutat trufe ajungea să coste o mică avere. Investitia merita, de vreme ce beneficiile erau la fel de mare, caci trufele se vand cu preturi piperate.

Porcii domestici pot detecta mirosul trufei chiar daca aceasta este la 2-3 m adancime și o simt de la o distanță de 8-10 km. Explicatia e simpla: nasul porcului domestic este de 2000 de ori mai sensibil decat cel uman. Adevărat însă este faptul că porcii nu pot fi dresați și nu pot fi controlați ca și cainii. Râtanii sunt animale foarte lacome care sapă foarte adanc după trufe, de unde si pericuolul pentru habitatul trufei.

Un alt mare dezavantaj al vânătorii de trufe cu porci este acela că aceste animale sunt mai putin discrete astfel incat locația de trufe poate fi mai usor vazuta de concurenta. De asemenea, ganditi-va cat de greu este sa transporti un animal atat de greu la locul de cules si cat de repede oboseste un porc gras in comparatie cu cainele. Toate aceste motive au dus la găsirea unei soluții mult mai utile și mai practice: dresajul câinilor pentru căutarea trufelor.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

SALCIA ALBĂ, regina plantelor medicinale

Lista afecţiunilor care se pot trata cu salcie albă este impresionantă. Aproape că nu există afecţiune în care salcia albă să nu aibă efecte benefice. Din acest motiv, este cunoscută şi sub denumirea de “regina plantelor medicinale’”.

Salcia alba

Sursa foto: nasb-blog.blogspot.com

Salcia albă este în acelaşi timp şi vestitorul primăverii, fiind prima plantă care înverzeşte şi prima la care apar “mâţişorii înfloriţi”, dar şi ultima care îşi pierde toamna târziu veşmântul verde.

Fiind cunoscută din cele mai vechi timpuri, era folosită contra astmului, malariei, tuberculozei, pneumoniei, suferinţele splinei şi ale ficatului, dureri articulare, gripă, răceli, febră, dureri de gât şi de cap, hipertensiune, gută, dureri de spate.

În ţara noastră vegetează peste 50 de specii de salcie. Din punct de vedere medicinal cele mai importante sunt: salcia albă, salcia căprească, salcia plângătoare, salcia pletoasă, salcia plesnitoare.

În tradiţia populară românească, salcia era asociată cu unele ritualuri şi credinţe străvechi astfel: era invocată ca fiind protectoarea semănăturilor, a vitelor, a dragostei, a nemuririi, a castităţii, a norocului, a belşugului, a fericirii, a calamităţilor naturale, a primăverii.

De la salcie importanţă terapeutică au: scoarţa, frunzele, florile, lugerii tineri, florile (mâţişorii). Salcia albă conţine taninuri, ceară, oxalaţi, răşini, compuşi salicilici. Are proprietăţi antireumatice, analgezice, antiinflamatoare, sedative, astringente şi hemostatice. Se poate folosi sub formă de pulbere, tinctură, decoct.

Afecţiuni care se pot trata cu salcia albă


LOMBOSCIATICĂ: cercetări recente efectuate în SUA şi ANGLIA au tratat bolnavii de lombosciatică cu esenţă de scoarţă de salcie. Rezultatele au fost extraordinare, după numai 5 zile majoritatea pacienţilor nu mai aveau deloc dureri de spate. Alţi pacienţi care în acelaşi timp au fost trataţi cu medicamente clasice, au continuat să aibă în continuare dureri de spate.

INFARCT: Cura care se face cu extract de scoarţă de salcie durează două luni. Zilnic se bea 300 mg de extract, întotdeauna cu 30 de minute înainte de masă. Acest extract are afecţiuni vasodilatatoare şi antioxidante, previne depunerea de grăsimi şi colesterol pe vasele de sânge, pe arterele coronare, şi îngroşarea lor. După terminarea curei de două luni se face o pauză de trei săptămâni după care cura se reia din nou.

INSOMNIE ŞI STARE DEPRESIVĂ: se foloseşte ceaiul din coajă de salcie. Se pun 100 g coajă de salcie provenită de la lugerii tineri, care se fierb în 500 ml apă timp de 40 de minute. După ce se răceşte se strecoară, şi se pune la rece la frigider. Acest ceai se împarte la trei şi se bea întotdeauna rece şi înainte de mâncare. Cura cu ceai de coajă de salcie durează trei săptămâni. Acest ceai se poate folosi şi în băi generale şi de şezut împotriva hemoroizilor.

INFLAMAŢII: pentru tratarea lor se foloseşte infuzia de scoarţă de salcie. Aceasta se obţine în felul următor: o lingură de scoarţă de salcie uscată se pune în 250 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară şi se consumă îndulcită cu miere de albină.Se beau două căni pe zi timp de două săptămâni, dimineaţa şi seara înainte de masă.

REUMATISM ŞI GUTĂ: se pun la fiert două linguri de plantă uscată, în 250 ml de apă, timp de 25 de minute. Se strecoară, se lasă să se răcească, din ceaiul rezultat se beau 2-3 linguri diluate în apă plată sau de izvor îndulcită cu miere de albine.

Posted in Uncategorized | Leave a comment