Trufa albă de Italia (Tuber magnatum Pico) cea mai apreciată trufă din lume

Tuber magnatum Pico
Este cunoscută sub denumirea de trufa albă de Italia, trufa de Istria, trufa de Piemont sau trufa cenuşie. Din cele peste 100 de specii de trufe care cresc in Europa, trufa alba este cea mai scumpă şi cea mai valoroasa dintre toate, fiind supranumită şi regina trufelor.
Comparativ cu celelalte specii, trufa albă creşte la adâncimi mai mari, decât acestea, uneori putând fi găsită chiar la adâncimea de 30-40 cm. Vegetează pe soluri bogate în humus, bine drenate şi bine aerisite, soluri cu p-H-ul cuprins între 7-8,5, sau uneori chiar mai mare. Preferă cu precădere solurile aluvionare, aflate în apropierea râurilor de câmpie. Solul ideal este cel calcaros, bine drenat şi bine aerisit, umed în majoritatea timpului din an, bogat în  substanţe minerale ( calciu, fosfor, fier, potasiu), soluri poroase şi afânate. În ţara noastră trufa albă de Istria poate fi găsită în sudul şi sud vestul ţării, dar numai în anii când aceasta beneficiază de cele mai adecvate condiţii climatice. Cantitatea medie care se recoltează în ţara noastră într-un an este se pare în jur de 150 kg – 250 kg.
Principalele specii forestiere cu care trufa albă de Italia trăieşte în simbioză sunt stejarul pedunculat (Quercus Robur), cerul (Quercus ceris), specii din familia teilor (Tilia), plopul alb (Populus alba), carpenul (Carpinus betulus), alunul (Corylus avelana), jugastrul (Acer campestre), frasinul de luncă (Fraxinus angustifolia), salcia albă  (Salix alba). Specific pentru această trufă este că unde se găseşte trufa albă de Italia nu se găsesc alte trufe, excepţie făcând cel mult trufa scobită (Tuber excavatum) care are un ciclu de producţie mai lung, (începe în luna iunie şi se termină în ianuarie).
Ca plante erbacee ce se întâlnesc în habitatul trufei albe de Italia amintim: ciuboţica cucului (Primula oficinallis), piperul lupului (Asarum europaeum), racotea (Stelaria holostea),Sanguisorba minor, vineţica (Ajuga reptans), Brachipodium sylvaticum păpădia (Taraxacum oficinale), Euphorisia amidoloides, rostopasca (Chelidonium majus), Silene vulgaris, Sedum acre, murul (Rubus fruticosus)
Forma trufei albă de Italia este determinată întotdeauna de compoziţia solului, astfel: într-un sol compact, uscat, ele au de regulă o formă neregulată, dar într-un sol afânat, poros, nisipos, trufa va fi sferică, fără multe neregularităţi. Recoltarea trufei albe cu câini trebuie făcută cu multă atenţie. Este cunoscut faptul că trufa albă este mult mai sensibilă decât trufele negre, ea fiind mai poroasă, mai lucioasă şi mai puţin densă decât acestea, de aceea se rupe foarte uşor. Iar o trufă fărâmiţată îşi pierde din valoare. După ce câinii au semnalizat prezenţa trufei şi încep să sape cu lăbuţele, ei trebuie îndepărtaţi, mai departe fiind sarcina trufarului să sape cu unealta cea mai potrivită pentru a nu zgârîia şi deprecia trufa.
Trufa albă poate fi sferică, dar poate avea şi forme neregulate, având tot felul de cavităţi. În rest, trufa este catifelată, lucioasă şi netedă. Corpul fructifer poate avea culori diferite de la ocru-deschis, la crem-deschis, galben-verzui, gri-verzui, însă se pare că culoarea glebei este în funcţie de specia de arbore cu care trăieşte în simbioză.
Trufa albă este foarte perisabilă, nu este indicat să se păstreze o perioadă mai mare de o săptămână. Se păstrează la frigider în cutii de plasic închise ermetic, după ce în prealabil este împachetată în coli de hârtie absorbante, care se schimbă odată la 2 zile. Motivul este acela că trufa transpiră şi astfel elimină umezeală care înmoaie hârtia. Este indicat ca  trufa să fie consumată crudă, deoarece prin încălzire sau fierbere îşi pierde toate calităţile.
Trufa albă conţine 78% apă, 17% proteine, cenuşă 1,9%, şi următorii aminoacizi: arginină, lizină, fenilalanină, tirozină, triptofan, leucină, valină, izoleucină. Producţia de trufe albe din Italia a început să scadă din ce în ce mai mult, ajungând în prezent  la 12-16 tone anual.
Cea mai mare trufă albă din lume a fost găsită în anul 1954 în satul italian Balconevisi şi cântărea nu mai puţin de 2,52 kg. A fost donată preşedintelui american Dwight Einsenhower.
Sezonul de cules la trufa albă începe în luna octombrie şi se termină în luna decembrie.O perioadă cam scurtă, după cum putem observa. Producţia de trufă albă din Italia a început să scadă din ce în ce mai mult. Motivul principal este încălzirea globală, lipsa precipitaţiilor care face ca trufa să nu mai beneficieze de umiditatea necesară, precum şi tăierea masivă a pădurilor.
Habitatul trufei albe este situat în nordul şi centrul Italiei, în Peninsula croată Istria dar în ultima perioadă de timp a fost semnalată şi în Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Ungaria şi România. În Ungaria a fost găsită pentru prima dată în anul 1998 iar în ţara noastră probabil în anii 2003-2004, undeva în zona de sud a ţării. În ţara noastră şi în ţara vecină Ungaria dacă condiţiile climatice nu sunt favorabile, există ani în care fructificaţia de trufă albă nu se declanşează. În România cantitatea anuală poate varia de la câteva zeci de kilograme şi poate atinge în ani favorabilii 120-200 kg.
Întrucât cererea de trufe albe este mult mai mare decât oferta, ţări ca Italia, Spania, Franţa  au încercat încă de acum 60-80 de ani să compenseze lipsa trufelor din flora spontană, înfiinţând culturi trufiere. Din păcate, aceste experimente nu au reuşit în totalitate, şi ne rămâne doar speranţa ca în viitorul apropiat să se găsească metode prin care trufa albă italiană să poată fi cultivată. Până atunci, este probabil că preţul trufelor albe de Italia să fie foarte mare ca urmare a dezechilibrului tot mai accentuat dintre cerere şi ofertă.
Advertisements

About trufe si ciuperci

Natura si padurea sunt pasiunea mea . In acest sens am scris "Ghidul culegătorului de trufe" care se adresează în primul rând persoanelor ce doresc să devină culegători de trufe, culegătorilor începători dar şi celor cu experienţă în domeniu. Consider că această carte este utilă tuturor oamenilor care iubesc natura şi animalele, drumeţiile prin păduri, dar şi acelora care privesc recoltarea trufelor ca hobby sau ca afacere. Cartea este bogat ilustrată, cuprinde capitole încă netratate în nicio altă carte despre trufe şi este inspirată din activitatea de culegător de trufe profesionist cu o experienţă în domeniu de peste un deceniu a autorului.
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s