Buretele de rouă (Marasmius oreades)

Buretele de rouă face parte din familia Marasmiaceae, genul Marasmius. Mai este cunoscut şi sub numele de ciocârlie sau burete de pajişte. Buretele de rouă este cunoscut încă din antichitate, grecii şi romanii consumau şi apreciau aceste ciuperci pentru gustul lor foarte bun.

buretele de roua

Sursa foto:  Macedonian truth.org

Habitat: arealul acestor ciuperci începe din zonele de câmpie şi se termină în cele de munte. Apar de obicei la lizierele de păduri, pe lângă drumurile de ţară, prin grădini, luminişuri, pajişti, păşuni. Le plac solurile afânate, nisipoase cu textură fină. Apar de regulă după ploile din luna mai şi pot ţine până în luna octombrie – noiembrie. Fiind o ciupercă saprofită are nevoie de multă căldură şi umiditate pentru a putea descompune resturile vegetale din care ea se hrăneşte. Buretele de rouă creşte de regulă în grupuri mari care de multe ori sunt dispuse sub forma unor figuri geometrice.

Caracterizare: Buretele de rouă are pălăria de 2 – 5 cm la început conică sau în formă de clopot  după care ea se aplatizează. Culoarea pălăriei este ocru – maroniu deschis, sau cu ubele nuanţe spre violet, spre central ei culoare este de obicei mai închisă. Pălăria ciupercii este netedă şi lipicioasă atunci când timpul este rece şi uscată atunci când temperaturile sunt ridicate.

Piciorul ciuperci este plin în interior este aţos, are înălţimea de 5 -7 cm, dur, cilindric, subţire şi acoperit de jur împrejur cu un puf albicios. Culoarea piciorului întotdeauna are culori ceva mai deschuse decât pălăria, el este lipsit de inel. Piciorul buretelui de rouă este fragil rupânduse uşor însă acesta trebuie îndepărtat de la consum.

Carnea buretelui de rouă este cărnoasă şi delicată, în partea superioară şi fibroasă în partea inferioară este de culoare albă cu miros de ciuperci şi cu gust plăcut şi dulceag. Carnea ciupercii este destul de elastic foarte apreciată în gastronomie într-o diversitate de preparate culinare.

Lamelele sunt cărnoase, destul de rare, neaderente la piciorul ciupercii. La început acestea sunt de culoare albă după care culoarea se schimbă în maro. Sporii ciupercii sunt elipsoidali de culoare albă.

Ciuperca se poate usca iar pulberea de culoare albă poate fi folosită în bucătărie la unele sosuri, tocăniţe sau chiar ca condiment la unele meniuri. În acelaşi timp se poate congela prin aceasta nu îi sunt afectate proprietăţile terapeutice.

 

 

.

 

Advertisements

About trufe si ciuperci

Natura si padurea sunt pasiunea mea . In acest sens am scris "Ghidul culegătorului de trufe" care se adresează în primul rând persoanelor ce doresc să devină culegători de trufe, culegătorilor începători dar şi celor cu experienţă în domeniu. Consider că această carte este utilă tuturor oamenilor care iubesc natura şi animalele, drumeţiile prin păduri, dar şi acelora care privesc recoltarea trufelor ca hobby sau ca afacere. Cartea este bogat ilustrată, cuprinde capitole încă netratate în nicio altă carte despre trufe şi este inspirată din activitatea de culegător de trufe profesionist cu o experienţă în domeniu de peste un deceniu a autorului.
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s